15 Iunie 2007 , de ioana buduca in Social
La noi, targurile de carte sunt inca provinciale. De ce le organizam? Ca sa vindem carti? Dar ce facem in restul anului, nu asta facem? Ca sa ne intalnim, autori-editori-cititori? Dar nu e tara atat de mare sa nu-ti iasa in cale un editor din cand in cand. Cat despre intalnirile cu cititorii, ce sa zici?

Am vazut la BookFest 2007 (dar si in alti ani) lansari de carte la care se opreau cinci-zece trecatori din Targ. Lansarile cu impact au nevoie de o promovare speciala. Se pare ca mai avem mult de invatat, in orice caz mult de cheltuit pentru astfel de lansari.

Provincialismul se vede in ceea ce nu se intampla la targurile noastre de carte. Nu sunt tematizate. De ce, de pilda, n-ar fi fost cazul, acum, in 2007, ca asociatiile de editori (cica sunt vreo opt) sa organizeze dezbateri in scopul mediatizarii dorintei lor legitime ca TVA-ul pentru carte sa fie mult mai mic?

Ce nu se intampla, de asemenea? Nu vezi prezenta organizata a Uniunii Scriitorilor. Vicepresedintele USR este chiar ministrul nostru de Finante. N-ar fi, oare, un bun prilej ca USR sa initieze ea insasi un lobby puternic, eficient pentru descresterea preturilor la carti prin adoptarea unui TVA mai... cultural. Dezbateri au fost, totusi, in 2007, dar vai de ele. Am urmarit una, televizata, despre relatia jurnalisti-scriitori si scriitori-jurnalisti. Mai intai ca o asemenea relatie nu exista. Jurnalistul e jurnalist. Scriitorul e scriitor. Tema dezbaterii ar fi putut fi tradusa asa: mere-pere si pere-mere. Ceea ce ar fi vrut dezbatausii sa spuna era cam asa: "ce relatii au aparut, in ultima vreme, pe piata, intre fictiune si nonfictiune?". Dar, iata, neavand conceptele exacte la purtator, au luat-o pe araturile intereselor de breasla: "ce, noi, jurnalistii, nu suntem scriitori?"

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

Vrei sa fii la curent cu cele mai importante stiri?
Urmareste-ne si pe Facebook
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
Facebook Twitter

Aboneaza-te la 9AM sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Un marfar numit Romania.