A mai ramas putin pana la decernarea premiilor Oscar si probabil - pe langa “mentorul” sau Scorsese, care-l asteapta ca regizor de prea multi ani! - Leonardo di Caprio viseaza cu ochii deschisi ca un trofeu, pentru cel mai bun actor, ii va reveni in fine si lui.
Cel care a murit cu brio in "Titanic" sau "Romeo si Julieta" a mai "decedat" anul trecut, in doua filme remarcabile: "Cartita" lui Scorsese si "Diamantul sangeriu" al lui Edward D. Zwick ("Legendele toamnei"). Criticii au considerat ca Leo merita sa fie nominalizat nu pentru primul rol, cum se preconiza, ci pentru al doilea. Asadar, Di Caprio "moare" de doua ori in 2006, in cele doua pelicule - dar e un efort ce merita recompensat cu o statueta! Lasand gluma la o parte, sunt probabil si cele mai bune interpretari ale sale din cariera, si datorita celor doi regizori de anvergura. Despre "Cartita" am discutat la momentul lansarii - "Blood Diamond" este cel putin la fel de reusit, si nu doar datorita lui Leo. Djimon Hounsou in rolul pescarului de culoare lovit de soarta este exceptional. Frumoasa Jennifer Connelly impresioneaza in rolul unei ziariste bagacioase. Michael Sheen si Arnold Vosloo fac roluri secundare de exceptie. Thrillerul se leaga, actiunea nu te lasa sa respiri, melodrama e cand trebuie, peisajele sunt magnifice, si tot asa.

Desi pretextul pare banal (un diamant care poate schimba vieti), Zwick face din aceasta superficiala alegere povestea vietii sale de regizor, iar personajele sunt atat de credibile tocmai pentru ca s-a lucrat mult la partea psihologizanta, efectele speciale devenind... secundare. Este in primul rand o drama sub pseudoaspectul filmului de aventuri. Nu e o viziune ironica (vezi Michael Douglas si seria "Giuvaerul Nilului", ori de policier - "Pantera roz"; Zwick ne da o aspra lectie de supravietuire intr-o Africa parca ireala ca violenta, desi este a zilelor noastre (anii ‘90). Este un avertisment impotriva carnagiilor din tarile din lumea a treia, unde copii de 8-10 ani sunt folositi pe post de Rambo criminali de catre dereglati care-i drogheaza si manipuleaza. (Re)umanizarea unui traficant de diamante, fost mercenar in Zimbabwe (sau Rhoedia, cum isi numeste el, nationalist, patria natala!), pare a fi si ea simplista, dar nu e un cliseu american, dupa cum nici finalul fericit nu e cel previzibil. Anti-eroul sud-african al lui Di Caprio se salveaza din animalic prin prietenia pentru un pescar negru (Hounso) aflat si el intr-o cursa cu obstacole, ca si protagonistul din "Apocalypto", pentru a-si recupera familia, si prin dragostea pentru o ziarista americana (Connelly). Obsesia tuturor celor care se macelaresc intr-un simbolic razboi civil din Sierra Leone - in care fiii isi pot ucide tatii! - este un diamant roz, "mare", adica o portita de imbogatire si evadare din infern. Goana dupa aur a tuturor personajelor (mai putin ziarista, care vrea altceva: banuind ca in spatele diamantelor "insangerate" in Africa si curatite in Europa, sunt alte interese ale marilor banci si corporatii, ea vrea sa dezvaluie adevarul), este de fapt o fuga pentru a scapa definitiv de cosmar, o incercare a o lua de la capat intr-un alt loc. Condamnati din nastere, africanii vor sa-si schimbe soarta: si pescarul sarac si negustorul de copii, si seful mercenarilor, care pot lupta fie pentru guvern, fie pentru armata de eliberare populara (cine da mai mult) si, evident, si romanticul vanator de pietre pretioase, agent de legatura al bancilor manjite de pe alte continente, si traficant de arme pentru toate razboaiele civile. Intriga e deci complexa sub aparenta razboiului pentru o piatra ce te poate (re)face om. In continue urmariri si rasturnari de situatie privim socati decaderea unei tari abrutizate in care nu exista decat executii, mutilari, haos, sange, saracie, adica moarte, fara a se mai respecta vreo lege ONU sau umana. Sierra Leone e plina de cadavre si de viitori predestinati sacrificiului, la fel ca Zimbabwe inainte, la fel ca... Durere e cuvantul la ordinea zilei pentru o existenta tragica, agonica, a unor fiare. Dezumanizarea devine tema lui Zwick iar realizarile sunt realiste, crude dar eficiente. Piatra care desparte rase, etnii, religii si pentru care oricine ucide, ajunge sa-i apropie pe "cel alb" si pe "cel negru" iar gestul aproape neverosimil al primului face ca destinul celui de-al doilea sa se schimbe, pornind-o de la zero dar in lumea civilizata. Alegerea lui Danny Archer de a intelege ca familia celuilalt - Solomon Vandy e cea mai importanta in tot acest concurs al vanatului-vanator, da alt sens notiunii de speranta. Momentul de apogeu al filmului e chiar cel de glorie al lui Di Caprio muribund, pe muntele tarii sale, de care nu se poate rupe, vorbind la telefon - ultimele cuvinte - cu iubita pe care nu o va mai vedea vreodata, cerandu-i ajutorul pentru pescar si ai sai, care vor vinde in SUA diamantul minune. E greu crezut ca in realitate un alb va avea spiritul auto-jertfei pentru a salva o familie de culoare - dar in filmul lui Zwick pare atat de credibil, emotionand pana la lacrimi. Cum iti poti invinge sau nu soarta, dar mai ales cum sa te regasesti ca om: iata povestea "Diamantului sangeriu", un film eclatant.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.