Avem pasapoarte culturale cam expirate pentru circulatia europeana

Ce cred personalitatile culturii romane despre aceste puncte de vedere total negative? Nicolae Manolescu il considera pe Greenaway ignorant, iar despre Culianu afirma ca face bravada de scriitor exilat. Prozatorul Alexandru Lungu ii da dreptate regizorului britanic in ceea ce priveste cinematografia romaneasca. Cu afirmatiile lui Culianu nu e de acord decit in masura in care negativismul sau poate fi stimulativ. Traian Ungureanu il considera pe britanic un snob care face filme pentru snobi, in schimb lui Culianu ii acorda circumstanta atenuanta ca era sufocat de provincialismul ceausist. Ca argument ca savantul se insala: reputatia internationala a lui Culianu insusi.

Scriitorii autohtoni participanti la programul "Les Belles Etrangeres" s-au vazut tentati, dupa turneul din Franta, sa admita ca literatura romana ii pare exotica unui francez.

O perspectiva si mai dura asupra culturii romane oferea, intr-un interviu acordat in 2005 lui Razvan Tupa, regizorul britanic Peter Greenaway: "Romania este invizibila in lume", pentru ca "nu ati dat nimic culturii europene". Inaintea acestuia, Ioan Petru Culianu scria in 1982 ceea ce a publicat intr-un articol din 1991: "Cultura e o chestiune de scoala, de traditie, de uimire si de efort neclintit. Romania nu are scoala, nu mai are traditie, nu cunoaste uimire, se fereste de efort". Oamenii de cultura autohtoni cintaresc ezitant greutatea culturala a Romaniei in Europa, pentru ca majoritatea isi asaza timid argumentele pe taler.

De la Cantemir la Eliade

Criticul Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor, invoca exemple de participare romaneasca la cultura europeana: "In perioada timpurie medievala au existat Dimitrie Cantemir, Spataru Milescu, Nicolaus Olahus. Cantemir a scris prima istorie a imperiului otoman, Milescu e printre primii care au scris o carte despre China in Europa. Toate istoriile literare si toate manualele scolare din Franta cuprind autori de origine romana, de la Tristan Tzara pina la Gherasim Luca, Cioran si Eliade. Iar lui Greenaway nu doar ca nu-i dau dreptate, ci il consider un ignorant". El explica si atitudinea lui Culianu ca "simpla bravada de scriitor exilat. E o porcarie din partea lui, regret ca acum nu mai poate sa-mi raspunda. Cred ca, traind o vreme in America, a inceput sa-i miroasa urit totul". Lucian Pintilie prefera sa-si indrepte rafala critica impotriva lui Greenaway, si nu asupra culturii romane. El crede ca afirmatiile acestuia "tradeaza extinderea si radacinile patologice ale paranoiei sale colonialiste. Este un barbar si un artist mort, uscat".

Occidentul elitist

Presedintii celorlalte uniuni de creatie aleg si ei exemple, majoritatea previzibile si repetitive, ca sa sustina ideea ca Romania conteaza cultural pentru Europa.

De la Uniunea Artistilor Plastici, Zamfir Dumitrescu opteaza pentru Constantin Brancusi, Tristan Tzara si Victor Brauner, explicind in termeni clasici importanta lor: "Brancusi a contribuit covirsitor la innoirea limbajului si a viziunii in sculptura contemporana, Tristan Tzara este recunoscut drept cofondator al miscarii DADA, iar Victor Brauner e un exponent de seama al suprarealismului". Pentru problemele de vizibilitate, el blameaza : "Incapacitatea noastra, dar si viziunile exclusiviste, elitiste, ca aceea exprimata de cineastul Peter Greenaway".

40 de medalii de aur in ’37

Presedintele Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor, Octavian Lazar Cosma, mizeaza pentru cultura autohtona pe faptul ca "am dat lumii interpreti uriasi. N-am inteles, Angela Gheorghiu, Elena Cotrubas, Radu Lupu nu inseamna nimic? Din afirmatiile negativiste ar trebui sa raminem cu constiinta ca sintem restanti la capitolul difuzarii/popularizarii". De la cirma Muzeului de Arta Contemporana, Mihai Oroveanu povesteste cum participarile romanesti la saloanele interbelice dadeau rezultate: "De la expozitia universala din 1937, de la Paris, romanii se intorceau cu 40 de medalii de aur, multe cucerite de artistii plastici. Acestia erau cunoscuti, erau societari ai saloanelor pariziene. In fiecare luna, presa franceza anunta vernisajele din Bucuresti". Oroveanu spune ca acum lucrurile s-au inversat: "Peste 1.000 de artisti romani activeaza in strainatate, dar nu-i pot aduce in tara. Ma impiedica legile si taxele".

"Sa nu adormim pe lauri"

Criticul literar Mircea Mihaies, vicepresedintele ICR, aduce exemple recente cu nume vechi: "Am vazut oameni in SUA care scoteau bani din buzunar sa mearga la 'Oedip Rege>>, al lui Enescu, dupa cum se aude tot mai frecvent ca sint unii care dau milioane pe cite-un Brancusi". In opinia lui, "afirmatiile tari" ale lui Culianu functioneaza "din perspectiva recunoasterii internationale, unde stam destul de prost. Dar asta nu inseamna ca in Romania nu exista valori culturale, pentru ca-i eliminam astfel pe Enescu, Brancusi, Cioran, Manea, Tismaneanu pina la Cartarescu si o intreaga generatie de artisti care sint deja luati in seama pe plan international". Totusi, el recunoaste valoarea acestor afirmatii: "Sigur ca aceste exercitii dubitative sint foarte utile, pentru ca ne impiedica sa adormim pe lauri. Ce-i drept, laurul e o planta rara, dar ne decoram si noi singuratatea cu ce putem".

Lamentatii degeaba

Daca admitem ca avem o cultura minora, renuntam la inutila cenusa in cap, dupa cum sustine criticul de teatru Marina Constantinescu. Ea remarca mult discutata problema a limbii romane ca "impediment al impunerii noastre culturale. Scriitorii de origine romana care inseamna ceva in spatiul spiritual european si-au schimbat limba. Enescu, Brancusi, Celibidache, de pilda, au avut de depasit, poate, doar bariera prejudecatilor, deloc de neglijat. Cred ca avem o cultura solida si ar trebui sa depasim zona lamentatiilor". Ea alege sa-l critice pe Greenaway pentru afirmatiile "voit socante si arogante. Domnia sa probabil stia cite ceva despre Marcel Iures, cu care a si lucrat, cel care l-a invitat si a pregatit venirea sa aici". Regizorul de teatru Radu Afrim considera ca mai mult au de pierdut artistii romani din modul in care sint livrati decit din astfel de comentarii: "Am dat citiva oameni culturii europene si nu i-am dat oricum, ci cu picioare in fund. Cel mai adesea nu ne intereseaza ce cultura le dam europenilor, ci ce le dam romanilor din Europa. Dar pentru zilele noastre e cam retro-kitsch sa spui (eventual cu pumnii in piept) ca ai dat lumii un artist roman. Poti cel mult sa dai lumii un artist de origine romana".

Culianu si nihilismul stimulativ

Pentru scriitorul Dan Lungu, participant in "Les Belles Etrangeres", exemplele lui Brancusi, Enescu, Ionescu, Cioran si Eliade sint "imbatabile". El se vede tentat sa-i dea ceva dreptate si lui Greenaway in ceea ce priveste cinematografia romaneasca. In rest, opteaza pentru explicatia ca: "Noi, romanii, nu stim sa ne pretuim si sa ne promovam valorile - "Les Belles Etrangeres" e o initiativa a Ministerului Culturii francez". In ceea ce priveste opiniile lui Culianu, scriitorul ii da dreptate doar intr-o anumita masura: "Dintr-o perspectiva voluntarista si epopeica, asa stau lucrurile: Romania e o insula salbatica ce trebuie cucerita. Dupa aceea sa se instituie o pedagogie care sa cultive minti de geniu si disciplina de calugar. Este si acesta un model, nu zic nu. Doar ca, pus in practica, e o utopie. Cel putin in lumea in care traim. Pentru unii, acest soi de nihilism e stimulativ, pentru altii paralizant". Lungu se da pe sine ca exemplu pozitiv: "Paradisul gainilor" a fost cea mai vinduta carte a Editurii Jacqueline Chambon in ianuarie.

"Artistii fac pauze"

Afirmatiile lui Culianu trebuie judecate, in opinia artistului plastic Dumitru Gorzo, in contextul in care au fost facute: "Daca esti activ in cultura unei tari, ai destule momente de amaraciune, in care simti lipsa unui nivel mai ridicat, pentru ca nivelul asta te face si pe tine". Gorzo ii da dreptate lui Culianu, cu citeva nuantari: "Cred ca nevoia de scoala e valabila in stiintele ce tin de cultura. In schimb, daca vorbim despre arte, doua-trei personalitati puternice ii trag si pe ceilalti dupa ei. Da, Romania evita efortul, dar perseverenta necesara nu se aplica in toate cazurile. Uneori, artistii fac pauze, cind nu sint perseverenti, dar acumuleaza. In 2006 cred ca nu mai e imperios necesara o traditie".

Avem pretentii exagerate

Desi revine la aceleasi exemple de artisti romani in Europa, criticul de arta Pavel Susara ia in considerare si faptul ca aceste "repere, din pacate, sint doar de provenienta romana". De aceea, el considera pretentiile romanesti drept "excesive atunci cind ne evaluam participarea. Cind a plecat din Romania, Brancusi era doar un meserias si absolvent destoinic al Belles Artes romanesti. El s-a format ca sculptor modern in Paris, in relatie cu Joyce, Ezra Pound, Satie, Modigliani. Totusi, dintre toti artistii din Paris, Brancusi a radicalizat forma, iar asta tine de amprenta sa romaneasca. Cu perceptia sa nonfigurativa, el a distrus sculptura traditionala".

"Doi parteneri mutilati"

Actorul Dan Puric se fereste sa opteze exclusiv fie pentru cultura romaneasca in Europa, fie pentru viziunea lui Greenaway. El ii da dreptate acestuia "daca masuram cultura in termeni de marketing. Daca ea se masoara pe barometrul de spiritualitate, atunci are dreptate Eliade, care a profetit in ’51 - cultura viitorului nu mai poate fi judecata europocentrist. Occidentului, inert in propriile reflexe, ii lipseste capacitatea de a descoperi noi spatii. De fapt, Estul si Vestul sint doi parteneri deopotriva de mutilati, unii de ghetoul comunist si actual neocomunist, altii de 'cultura untului>>, asa cum o numea Noica. Din intilnirea celor doua infirmitati apar resentimente, obtuzitate. Tot ce e mai frumos ne scapa din cauza orgoliului".

Ne avantajeaza exotismul

Desi atrage atentia ca exemplele mult uzitate pacalesc, criticul literar Marius Chivu gaseste motive sa fie optimist: "Esti tentat imediat sa spui Eliade, Ionesco, Cioran, Brancusi, Brauner, Enescu, Lipatti, Istrati, Manea, Codrescu. Totusi, in general, culturile adoptive si-au adjudecat gloria scriitorilor imigrati - citi mai stiu ca frantuzoaica Marquerite Yourcenar, de pilda, apartine si culturii belgiene!? Raportati la cantitatea culturala mondiala, s-ar putea ca acei numiti sa fie un contingent oarecum neglijabil, care trebuie 'upgradat>> constant, iar fraza vehementa a lui Culianu, scrisa acum un sfert de secol, sa nu mai para contextuala. Acceptind cantitatea inerenta de ignoranta, plus lipsa vizibilitatii si a audientei (traduceri putine, strategii de promovare precare), sintem 'exotici>>. Dar prefer sa fiu optimist, pentru ca surplusul de mister poate fi atuul nostru. Azi un Cartarescu, un Perjovschi si un Cristi Puiu, miine un Dan Lungu si un Filip Florian. Daca chiar sintem buni, vor veni si vremuri mai glorioase pentru noi".

Ne lipseste un Kundera

Tinara regizoare si dramaturg Gianina Carbunariu crede ca sintem complexati, dar nici n-avem multe de aratat Europei: "Noi avem complexul de cultura minora si ne place sa-l zgindarim. N-ar mai trebui sa reactionam asa cind cineva ne spune un lucru care e, pina la urma, adevarat. Nu avem un Kundera, nu avem autori care sa fie interesanti si pentru occidentali. Atunci e normal ca ei sa ne vada ca pe o tara exotica, pentru ca nu avem o permanenta infuzie de nume noi, pe linga eternii Cioran si Ionesco. Cind am semnat un contract pentru 'Stop the Tempo>> cu Editura Arche, singurul dramaturg roman tradus de ei era Caragiale. Mi s-a parut bizar".

Romanii se critica la Paris

Pentru reactia lui Greenaway, artistul plastic Dumitru Gorzo gaseste o explicatie simpla: "Probabil i se furase portmoneul in Romania inainte de interviu. Asta explica vehementa cu care face praf tot ce inseamna tentativa romaneasca de cultura".

El considera ca problemele noastre pornesc de la complexele culturale care ne chinuiesc: "Demonstrate pina si de existenta acestei dezbateri. Iar un lucru pe care regizorul britanic nu-l stia e faptul ca romanii si-o 'dau la gioale>>! Stiu regizori care umbla prin lume si isi critica confratii. Exista un artist care si-a facut proiect de viata din a critica cu orice pret, peste tot pe unde merge, MNAC-ul. Un altul, cu oarece succes la Paris, in conferinte tot in Romania loveste".

Vestul bate Estul

Cu toate ca gaseste circumstante atenuante culturii romane, criticul literar Mircea Mihaies, vicepresedintele ICR, explica de ce am pierdut mereu in fata Occidentului: "Nu am putut patrunde in masa in nici un fel de competitie culturala. Dar lucrurile astea se petrec in timp, nu intr-un an, doi.

In competitia dintre Est si Vest, acesta din urma a cistigat intotdeauna, fara exceptii. Pe linga valoare, ai nevoie si de mecanisme de impunere. Mai ales in vremea noastra, aceste mecanisme au fost si au ramas in primul rind politice, chiar mai mult decit economice. Exista tari cu mari economii, care nu conteaza in cultura pe masura economicului, cum ar fi Japonia. Iar cultura romana exista in Europa doar prin citeva virfuri".

A ramas personalul de la ambasada

Regizorul Cristian Mungiu povesteste, ca raspuns, o intimplare de la un festival de film unde "eram cu un coleg cineast din Romania. Filmele noastre se prezentau impreuna, intr-un fel de seara romaneasca. N-a venit prea multa lume: vreo 50 de insi intr-o sala cu 200 de locuri. Filmul meu, scurt, mai cu glume, a mers. Apoi a venit filmul colegului: lung, stingaci, plicticos, racnit, schematic. In timpul filmului, au inceput sa iasa spectatorii. Cind s-a aprins lumina, mai ramasesera vreo 20, cu personalul ambasadei romane cu tot. Ma simteam destul de prost gindindu-ma ca o sa mi se ceara parerea despre film, dar n-a fost cazul. Colegul meu a privit la cei ramasi in sala, m-a privit pe mine si a conchis: 'Vezi, asta e problema cu ce facem noi - greu e pina aduci oamenii sa vada, ca dupa aia le place>>".

"Traductibilii si exportatii au razbit"

Publicistul Traian Ungureanu contesta opiniile regizorului britanic, dar aproba afirmatiile lui Culianu din motive de autoritate culturala: "Greenaway e un snob care face filme pentru snobi. Tipul de regizor convins ca face arta daca filmeaza o femeie care arde melci, linga un bucatar care scrie Apolo pe un cal orb. In schimb, Culianu e cea mai mare valoare a culturii romane de dupa razboi. Faimoasa contestatie a lui Culianu vine de la un spirit asfixiat de romanism. Culianu sesizeaza miturile si emfaza cu care ne-am tratat cultura. Culianu respinge cultul culturii romanesti si are toate motivele sa o faca. Eminescianismul, iorghismul, calinescianismul sint parafraze folclorice care isi strica eroii si desemneaza un public slab. Culianu intelege ca temelia culturii romane e precara. Din motive istorice, ea nu a putut continua o mare traditie spirituala (cum au facut culturile romanice de rit catolic). De aici, provincialismul si lipsa de structura. Cultura noastra nu e un sistem, ci o suita de recorduri personale. Creatori exceptionali ca Eminescu, Caragiale, Bacovia ramin necunoscuti in afara. Insa traductibilii si exportatii au razbit. Iorga, Brancusi, Eliade, Enescu, Ionescu, Coanda, Culianu sint cunoscuti si bine plasati in ierarhii".

Patriotul complexat si globalizarea

Pentru criticul literar Ion Bogdan Lefter, complexele culturale si globalizarea conditioneaza prezenta romana in Europa: "Patriotul roman care se da astazi de ceasul mortii pentru a dovedi ca si noi am dat mari valori culturale, dar nestiute strainatatii nerecunoscatoare, are un nejustificat complex de inferioritate. Ne-am avut cu totii, la noi acasa, valorile, geniile, capodoperele, de care putem fi constienti fara sa ne victimizam sau sa ne transformam in propagandisti nationali resentimentali. Acum, pentru a "accesa" spatiul cultural international nu trebuie decit sa vorbim mai fluent limba perioadei, care nu este franceza, germana sau engleza, ci un sistem de gindire si de comunicare cu doua dimensiuni: lexicul este al inteligentei transfrontaliere, iar sintaxa - a globalizarii".

Argumentele lui Culianu

• mesianismul romanesc proiecteaza cultura autohtona in zona eternelor sperante viitoare

• culturii romane ii lipsesc adevaratele repere

• oamenii de cultura autohtoni n-au reusit sa impuna nici o directie culturala

• produsele culturale romanesti care actioneaza la nivel de constiinta se pot numara pe degete in perioada postbelica

• a aduna o suma de artisti talentati nu inseamna a avea o cultura

• oamenii de cultura au invatat sa se adreseze doar initiatilor, ceea ce duce la pretiozitate si ermetism

• criticul literar roman are o gindire sterila si reuseste doar sa umple capetele studentilor cu notiuni

• eruditul roman consuma informatie in gol si nu produce nimic

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe