Cristian Gatu si-a regasit o parte din familie in Macedonia, la Nize Pole

Fostul mare handbalist Cristian Gatu are origini macedonene si nu putea sa rateze ocazia de a merge in vizita in locul de unde se trage tatal sau. Asa ca dupa primul meci de la Campionatul European al Romaniei, profitand de ziua de pauza, Gatu a vrut sa isi gaseasca originile. " Plec in cautarea familiei de aici, a radacinilor mele macedonene. Nu pot sa mor si sa nu stiu de unde a venit tatal meu. De mama stiu ca e de la Botosani, dar de tata nu stiu nimic", explica Gatu cu o voce grava. Pare incruntat, incordat si totodata emotionat. Intalnirea cu trecutul sau macedonean este un vis pe care fostul handbalist vrea sa si-l implineasca.

Gatu a plecat spre Bitola, la peste 200 de kilometri de Skopje, spre sudul tarii, pe o ploaie deasa, care parea ca nu se mai termina. Dupa Bitola, acesta s-a oprit intr-o benzinarie si l-a asteptat pe cel care trebuie sa il duca in satucul de la poalele muntilor, acolo unde Petre Gatos (Gatu), tatal lui Cristian, s-a nascut si din care a plecat in 1925.

Casele mici, cu acoperisuri rosiatice se intind pe toata valea, dar nu poti sa nu observi o cladire mare pe fatada careia scrie cu litere mari Nize Pole. Cristian Gatu are ochii umeziti de emotie si priveste la batranul care a venit sa il intampine, parca ar cauta in el o frantura din istoria familiei sale. "Bine ati venit!", spune senin omul intr-o romana stricata. Se urca un deal si se ajunge pe o ulita unde se inalta o casa alba, cu gard metalic.
La intrare, o batrana il imbratiseaza pe Cristian Gatu si ii da binete, iar fosta glorie a handbalului romanesc explica vizita neasteptata: "Babo (n.r. tata in macedoneana) s-a nascut aici si vreau sa aflu care imi sunt rudele. Sunt sigur ca in acest sat am inca rude. Eu acum sunt singur si vreau sa stiu cine imi sunt apropiatii". Ca sa intri in casa trebuie sa te apleci, tavanul este destul de jos. Batrana a scos pe masa o sticla de rachiu si i-a poftit pe invitati sa guste. Cu Lefter Boskovski pe post de traducator, Cristian Gatu isi cauta trecutul.

"In 1925, tata a plecat de aici cu bunica. Au venit atunci turcii si i-au gonit. Au ajuns la Bucuresti unde tata a terminat facultatea si a devenit ziarist la Universul Sport. Vreau sa stiu unde sunt rudele mele. In 1971, cand am jucat cu Romania la Cupa Iugoslaviei, au venit la sala mai multe rude. La un moment dat stateam la o masa patru veri primari, toti cam de aceeasi varsta. Unul era sarb, altul grec, iar celalalt bulgar", spune Gatu, apoi oftand isi continua povestea: "De atunci nu mai stiu nimic, parca as fi singur pe lume". Batrana il asculta cu atentie si ii spune la randul ei ca fiul sau a stat candva la Constanta si ca intelege limba romana.

La un moment dat, povestind din trecut, unul dintre batrani ii zambeste si il imbratiseaza pe romanul nascut la Bucuresti, dar cu radacini macedonene. In momentul in care Cristian Gatu a pomenit numele Beaca, o parte a familiei sale din Macedonia, batranul ii spune: "Noi rude! Eu ruda cu Beaca". Fata omului care candva era cel mai periculos handbalist pe semicercuri s-a luminat. Batranul in baston sta parca sa lacrimeze, Cristian Gatu nu stie ce sa spuna. Priveste pierdut si da seama ca pentru prima data trecutul sau a pins contur. Realizeaza ca drumul lung si destul obositor a meritat, nu mai este singur pe lume. Mainile, care candva bombardau portile adverse, ii tremura. Se imbratiseaza cu cei din casa si spune cu tremur in voce: "Acum stiu de unde a venit familia mea. Intr-o fractiune de secunda am aflat ca am patru rude. Nu stiu ce grad de rudenie am cu ei, dar sunt ai mei si am sa revin aici ca sa ii cunosc mai bine".

Noua familie, care de fapt e atat de veche, insista ca presedintele sa ramana peste noapte, dar el le explica: "Eu plec la Skopje, acolo ma asteapta meciuri importante. Fetele trebuie sa mearga mai departe". Inainte de plecare, desi timpul nu ii mai permite, Cristian Gatu, Hristu, asa cum ii spun cei din jurul sau, vrea sa vada biserica in care a fost botezat tatal sau. In drum spre micul lacas, o batrana se opreste langa presedinte, iar acesta ii spune: "Eu sunt roman, dar babo s-a nascut aici si ei sunt rudele mele!".

Se ajunge biserica, iar acolo Gatu spera sa gaseasca niste scripte din care sa afle exact ce s-a intamplat cu familia Gatos. In curte asteapta preotul, cel care a facut scoala in Romania. Cristian Gatu spune cu mandrie: "Macedonenii sunt cei mai credinciosi!". In biserica, preotul spune ca lacasul a fost construit prin anii 1800. "Deci aici a fost botezat tata, Petre, asa cum este si hramul acestei biserici, Sfantul Petru?", se intreaba fostul handbalist. Priveste peretii pictati ai bisericii si isi lasa ochii in pamant gandindu-se probabil la vremurile in care tatal sau venea impreuna cu parintii sai la slujbele din fiecare duminica.

Impacat cu sine, Cristian Gatu isi imbratiseaza rudele gasite undeva intr-un colt al Macedoniei si le promite ca va reveni. Fiul batranei ii spune: "Te asteptam cu familia. Stai, oricand!". Inainte de a urca in masina, Gatu spune cu emotie in glas: "Mi-am vazut visul cu ochii, acum sunt impacat cu mine si pot si mor linistit!".

Mintea ii zboara la rudele pierdute si acum regasite, dar Cristian Gatu se concentreaza la drumul lung ce il asteapta si care il va duce inapoi la Skopje. Odata cu apropierea de capitala Macedoniei gandurile incep sa zboare la meciul fetelor cu Franta. In sala din Skopje sta ascuns un alt vis al marelui handbalist, ca Romania sa ia o medalie la acest Campionat European. Isi doreste acest lucru mai ales pentru fetele antrenate de Radu Voina. O alta parte a familiei lui.