23 august, "ziua capitularii Romaniei"

Timp de peste patru decenii, pana la caderea regimului comunist, 23 august a fost ziua nationala a Romaniei, marcata cu serbari de strada in toate orasele, pionieri si muncitori scosi la defilare, flori si esarfe fluturate, cantece "patriotice si revolutionare".

Acum 63 de ani, Regele Mihai I, intr-o proclamatie catre tara, anunta iesirea Romaniei din razboiul contra Natiunilor Unite, in timp ce maresalul Ion Antonescu si ministrii sai erau arestati.

Acest episod cu adevarat dramatic din istoria nationala a devenit marginal, fiind consemnat doar in manualele de istorie drept „ziua in care Romania s-a desprins de Germania Nazista, alaturandu-se Coalitiei Natiunilor Unite, intorcand astfel armele impotriva vechiului aliat“.

• Vina Regelui Mihai?

Inainte de a vedea inexactitatile regelui dupa seara de 23 august 1944, trebuie sa prezentam mai intai raporturile cu generalul Ion Antonescu, in baza decretului regal din 6 septembrie 1940, cand tanarul Mihai este uns rege in urma abdicarii lui Carol al II-lea. Astfel, acesta era capul ostirii, avea dreptul de a bate moneda, de a numi premierul, de a gratia, in timp ce Antonescu exercita celelalte puteri ale statului, din postura de presedinte al Consiliului de Ministri. Pana la marea batalie de la Stalingrad, maresalul nu-l implicase direct pe rege in treburile frontului intrucat nu dorea sa implice Monarhia in razboiului pe care si-l asumase direct alaturi de Germania nazista, scrie Curentul.

In 1943, generalul Constantin Sanatescu a luat decizia, potrivit jurnalului sau, sa-l implice direct pe rege in chestiunile militare asupra carora nu avea stiinta necesara. Practic, intr-un singur an, pana la momentul de la 23 august 1944, este greu de crezut ca regele a putut invata totul din mers, astfel incat solutia iesirii din razboi s-a facut lamentabil, cu consecinte grave pentru armata romana, asa incat intre 24 august si 12 septembrie 1944, sovieticii au luat circa 140.000 de prizioneri, in lipsa unui acord scris cu Aliatii.

Pe de alta parte, armata romana a fost prinsa ca intr-un cleste intre rusi si fostii aliati germani. Intrebarea de bun-simt ar fi: unde a fost strategia regelui, din postura de Cap al Ostirii? Potrivit istoricului Ioan Scurtu, in interviul acordat „Revistei de Istorie Militara“ in august 2009:„Actul sau de curaj a fost umbrit de lipsa de pregatire politico-diplomatica, de starea de confuzie creata in armata“. „Plecarea sa din Bucuresti, dupa cateva ore de la arestarea lui Antonescu, a marit starea de haos, in conditiile in care Guvernul nu era constituit (cei mai multi nici nu stiau ca au fost numiti ministri). Un rege activ si responsabil ar fi fost prezent si dinamic in acele zile dramatice pentru soarta romaneasca. Armata a executat ordinul, venit de la rege, prin proclamatia difuzata in seara zilei de 23 august. Comandantii au facut «ce au putut», aflandu-se la mijloc, intre armata germana si cea sovietica, dar se vede ca au putut prea putin, in conditiile in care au pierdut atatia oameni".

Citeste si:

Custodele Coroanei si principele Radu, despre moartea Cristinei...

---

Despre autor: