Teheranul a respins oferta marilor puteri

Propunerile celor sase puteri mondiale - cele cinci tari membre permanente ale Consiliului de Securitate, Statele Unite, Rusia, China, Marea Britanie, Franta, plus Germania -, la care s-a asociat si Uniunea Europeana, privind "dosarul nuclear" si incetarea imbogatirii uraniului, au fost respinse de Iran. Practic, s-a declansat de ieri o criza extrem de grava, care poate avea consecinte catastrofale pentru stabilitatea politica si economica a lumii.

Refuzul iranian nelinisteste pe fundalul pregatirilor vizibile si invizibile pe care le fac americanii pe de o parte si israelienii pe de alta, de a ataca si distruge "localitatile nucleare" ale Iranului. "Dosarul nuclear" iranian se afla de cativa ani pe agenda cotidiana a conducatorilor lumii. Exista un consens aproape general in a impiedica Iranul de a se inzestra cu arme atomice, dar in pofida vorbelor frumoase si a amenintari­lor, promisiunilor si sanctiunilor, regimul Ayatollah-ilor iranieni nu a renuntat la programul sau nuclear militar. Ultima incercare de a convinge Teheranul sa renunte la imbogatirea uraniului a fost facuta de marile puteri ale lumii pe 14 iunie 2008. Era o propunere generoasa, un pachet de masuri care ar fi trebuit sa-i incurajeze pe iranieni de a renunta la fabricarea bombei atomice. Intre ele, oferte foarte generoase de cooperare economica si schimburi comerciale, precum si sprijin in domeniul dezvoltarii energiei nucleare civile.

"Freeze for freeze"

Discret, prin intermediul lui Javier Solana, responsabilul cu politica Externa al Uniunii Europene, cele sase puteri mondiale au propus Teheranului o intelegere de tip "freeze for freeze" (inghetare contra inghetare), cu alte cuvinte fiecare parte respecta status-quo-ul actual: ONU renunta sa mai aplice noile sanctiuni, iar Iranul nu mai pune in functiune noi centrifuge nucleare la Natanz. Raspunsul Iranului este destul de neclar si putin nediplomatic. Au ajuns in mainile unor ziaristi de la "New York Times", fragmente din raspunsul oficial dat de ministrul de Externe Manuchehr Mottaki. In raspuns se reaminteste faptul ca Iranul nu a uitat lovitura anglo-americana din 1953 impotriva prim-ministrului Mossadegh, care a declansat nationalizarea petrolului iranian, in schimb nu exista in acest raspuns nici o referire directa la incetarea imbogatirii uraniului si la renuntarea de a fabrica arme atomice. Totusi, nota iraniana face o aluzie ca Saeed Jalili, responsabilul cu negocierile Iran-Uniunea Europeana in dosarul nuclear iranian, ar fi gata sa reia tratativele.

Negociatorul la comanda ayatollahilor

Intr-o tara care traieste sub supravegherea atenta a "Gardienilor Revolutiei Islamice", deplasarea facuta, ieri dimineata, de Saeed Jalili, negociatorul Iranului in problema nucleara, in orasul sfant shiit Qom, n-a trecut neobservata. Jalili s-a dus la Qom sa se intalneasca cu cei doi mari guru ai Revolutiei Islamice, ayatollah Makarem Shirazi si ayatollah Safi Golpayegani. Jalili le-a cerut nu opiniile, ci indicatii. El nu vrea sa fie acuzat de cine stie ce delicte anti-islamice si sa cada sub securea "Gardienilor Revolutiei". Concomitent, Ali Akbar Velayati, consilierul Ghidului Suprem al Revolutiei Islamice, Ali Khameini, a trimis ziarului francez "Liberation", o scrisoare pe tema atomului iranian. Vizita responsabilului cu tratativele privind "dosarul nuclear" iranian la Qom si scrisoarea lui Velayati nu au alt scop decat sa aminteasca Occidentului ca in Iran, tara ayatollah-ilor, intransigenta presedintelui Ahmadinejad este apreciata, dar nu presedintele Iranului are ultimul cuvant, ci Ghidulk Suprem al Revolutiei Islamice. Ce urmareste de fapt Iranul?, se intreaba Iossi Melman, analistul militar al cotidianului ebraic "Haaretz". Probabil sa castige timp, este concluzia ziaristului.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe