Culisele murdare ale razboiului din Irak cuprind si episodul "Hotel Palestina" in care un tanc american a tras asupra imobilului ucigand doi ziaristi . Sefii armatei aveau locatia pe lista potentialelor obiective.

Federatia Internationala a Jurnalistilor (FIJ), cea mai importanta organizatie profesionala din lume in domeniu, a dat publicitatii un comunicat prin care solicita autoritatilor americane "sa spuna intregul adevar" privind uciderea unor ziaristi in Irak, pe 8 aprilie 2003, dupa ce o sursa extrem de bine informata care a lucrat in mediul spionajului militar a afirmat ca Armata SUA a bombardat in mod deliberat Hotelul Palestina din Bagdad. Au fost ucisi atunci doi colegi: cameramanul Reuters de origine ucraineana Taras Protsyuk si Jose Couso, cameraman care lucra pentru reteaua de televiziune spaniola Telecinco.

Primul semn major de intrebare a aparut dupa vizionarea casetei filmate de Couso din balconul hotelului: se vedea foarte clar cum un tanc aflat la oarecare distanta isi roteste turela si trage direct asupra hotelului. In 2007, exact acum un an, un judecator spaniol a condamnat in acest caz trei soldati americani (sgt. Shawn Gibson, cpt. Philip Wolford si lt-col. Philip De Camp) pentru omucidere si comiterea de crime impotriva umanitatii, dar Administratia Bush a refuzat predarea lor catre Spania si, de asemenea, nu a admis nici deschiderea vreunei proceduri judiciare pe teritoriul SUA impotriva celor trei. Absolut surprinzator insa, saptamana trecuta, Justitia spaniola a retras acuzatiile impotriva celor trei invocand "dovezi insuficiente". Prima linie de aparare a soldatilor americani a fost ca au tras ca raspuns la un atac cu lansator de grenade provenit din hotel, dar FIJ atrage atentia ca acest argument a fost ulterior abandonat, mentinandu-se insa scuza ca ar fi fost vorba despre o miscare accidentala in decursul angajamentului pe teren impotriva fortelor rebele.

O marturie incriminatoare

Acesta este momentul in care pe forumul Internet "Democracy now" este difuzata inregistrarea unui interviu realizat de Amy Goodman cu Adrienne Kinne, fost sergent in Armata americana si care a lucrat in serviciile de informatii in perioada 1994-2004. Specializata in limba araba, Kinne a avut ca sarcina traducerea informatiilor interceptate, aflandu-se in Irak in perioada octombrie 2001-august 2003. Dezvaluirile pe care le face Kinne sunt absolut senzationale si pot produce un adevarat cutremur la nivelul serviciilor secrete si al diplomatiei Administratiei Bush, adaugandu-se scandalurilor legate de "inchisorile secrete" ale CIA. Daca se vor dovedi adevarate, ele sunt comparabile cu informatiile continute in dosarele strict secrete despre Vietnam pe care Daniel Ellsberg le-a lasat sa se "scurga" in presa.

Iata fragmente din marturia lui Kinne:

"La inceput de tot... interceptam convorbirile telefonice prin satelit din regiune si apoi aceste convorbiri erau retransmise in SUA... toate numerele erau neidentificate. Deci, la inceput, problema era sa ascultam mii si mii de comunicatii neidentificate prin satelit si incercam sa stabilim cui ii corespunde un anumit numar de telefon in cautarea unor informatii care sa ne serveasca misiunilor din Afganistan si, mai apoi, din Irak... Desigur, incetul cu incetul, am inceput sa identificam numerele de telefon si cui apartineau, dar ceea ce m-a ingrijorat era ca, pe masura ce identificam aceste numere, vedeam ca din ce in ce mai multe nu apartineau vreunei organizatii legate de terorism sau de armata - de operatiunile militare din Irak sau Afganistan - ci unora umanitare, non-guvernamentale, precum Crucea Rosie Internationala, Semiluna Rosie, Medici fara Frontiere. Si unor ziaristi.

...Un moment de care-mi aduc aminte este ca ascultam ziaristii care stateau in Hotelul Palestina. Si imi amintesc asta deoarece, in momentul pregatirii operatiunii "Shock and Awe" ne-a fost data o lista cu tintele potentiale din Bagdad, iar Hotelul Palestina figura acolo ca tinta potentiala imi aduc aminte foarte bine de acest lucru pentru ca, punand cap la cap ce stiam, am vazut listat Hotelul Palestina ca tinta potentiala si stiam ca acolo locuiau ziaristii. M-am dus la ofiterul comandant si i-am spus ca in hotelul ala stau ziaristi care cred ca locul este sigur si noi, totusi, l-am pus pe lista tintelor potentiale... Raspunsul lui... a fost ca nu era treaba mea sa analizez aceste lucruri si ca trebuia, doar sa adun informatii si sa le transmit mai departe si ca cineva mult mai sus pe linia de comanda stie ce se intampla".


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.