Era unipolara, de dominatie americana fara precedent, s-a sfarsit, dupa circa doua decenii, care, in termeni istorici, nu inseamna decat ceva mai mult de un moment.

Incercand sa explice motivul pentru care s-a incheiat, Richard Haass, presedinte al ''Council on Foreign Relations'', a redactat un eseu ce va fi publicat in editia mai-iunie a Foreign Affairs, preluat de "Financial Times", anunta Rompres. Insa, daca unipolaritatea s-a dus, cu ce va fi ea inlocuita? Unii prevad o revenire a bipolaritatii care a caracterizat relatiile internationale in perioada Razboiului Rece. Altii prezic emergenta unei lumi moderne multipolare, in care China, Europa, India, Japonia si Rusia se alatura SUA ca influente dominante. Richard Haass considera ca nici unii, nici altii nu au dreptate: succesoarea unipolaritatii nu este in opinia autorului nici bipolaritatea, nici multipolaritatea, ci non-polaritatea.

Ascensiunea noilor puteri nu poate fi oprita, iar rezultatul acestui proces este un numar si mai mare de actori capabili sa exercite o influenta in plan regional sau global, explica Haass. Aceasta nu inseamna ca SUA au devenit mai slabe, ci ca multe alte entitati au devenit mai puternice.

Un alt motiv pentru care unipolaritatea s-a sfarsit este politica SUA. Atat prin ceea ce au facut, cat si prin ceea ce nu au reusit sa faca, Statele Unite au accelerat emergenta unor noi centre de putere si si-au slabit totodata propria pozitie in relatia cu ele.

Politica energetica a SUA, sau mai degraba absenta ei, este un al factor major aflat in spatele sfarsitului unipolaritatii. Cresterea cererii de petrol strain a contribuit la cresterea pretului mondial de la peste 20 de dolari barilul la peste 100 de dolari barilul. Rezultatul este un transfer enorm de bunastare si de parghii catre acele state care detin rezerve energetice, noteaza autorul.

Politica economica a jucat deasemenea un rol. Presedintele George W.Bush a purtat razboaie costisitoare in Afganistan si Irak, a permis o crestere a cheltuielilor discretionare cu 8 % pe an si a redus impozitele. In consecinta, pozitia fiscala a SUA a scazut de la un surplus de peste 100 miliarde dolari, in 2001, la un deficit estimat la circa 250 miliarde dolari, in 2007. Deficitul de cont curent in crestere vertiginoasa este in prezent cu peste 6 % mai mare decat PIB-ul, ceea ce preseaza dolarul in jos, stimuleaza inflatia si contribuie la acumularea de bunastare si putere in alte parti ale lumii. Slaba reglementare a pietei ipotecare si criza creditelor ce a decurs au exacerbat aceste probleme.

Irakul a contribuit de asemenea la diluarea primordialitatii SUA. Cu ani in urma, istoricul Paul Kennedy si-a avansat teoria despre ''superextinderea imperiala'', in care a postulat ca SUA vor cunoaste in cele din urma declinul prin superextindere, la fel ca alte mari puteri. Teoria s-a dovedit valabila imediat pentru fosta URSS, dar nici SUA nu au ramas imune.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.