Pe fondul disputelor din Italia privind expulzarile imigrantilor, libera circulatie a persoanelor si accesul la piata muncii sunt in pericol.

Noile membre ale Uniunii Europene sunt incantate de libera circulatie si de accesul la piata muncii. in acelasi timp, se tem de exodul de creiere si de plecarea specialistilor. Pe de alta parte, vechea Europa a incercat sa impuna masuri pentru a bloca imigratia. Cetatenii europeni se tem de extinderea rapida a UE, simtindu-se amenintati de reeditarea fenomenului "instalatorului polonez" care le-a periclitat locurile de munca si nivelul salarial.

In Europa Centrala si de Est, autoritatile si marile companii se plang ca in anumite domenii, precum medicina si IT, a aparut deja un deficit de specialisti. in schimb, vestul Europei se confrunta cu un val de imigranti la care nu s-a asteptat.

Dupa extinderea din 2004, cele mai multe tari au impus o serie de restrictii pe piata muncii pentru nou-veniti, cu exceptia Maltei si a Ciprului. Celelalte trei principii de baza ale Tratatului de la Roma (libera circulatie a serviciilor, bunurilor si capitalului) au ramas in picioare.

Pentru piata muncii s-a preferat modelul 2+3+2, implementat de cele mai multe tari. Astfel, timp de doi ani, guvernele impun o serie de restrictii, dupa care trebuie sa prezinte un raport Comisiei Europene in care sa justifice aplicarea acestei decizii pentru inca trei ani sau ridicarea ei. Dupa aceasta perioada, se mai pot aplica restrictii pentru inca doi ani.

Pe scurt, aceste reglemen­tari se traduc prin necesitatea obtinerii unui permis de munca pentru a putea lucra. Criteriile pentru obtinerea lui variaza de la tara la tara. Doar Irlanda, Suedia si Marea Britanie (cu unele exceptii) permit accesul pe piata muncii fara o autorizatie speciala.

Si nou-venitii aplica reguli restrictive

Benita Ferrero-Waldner a explicat ca aceste reguli nu inseamna ca locuitorii noilor state membre sunt cetateni de mana a doua ai Uniunii Europene. Reglementarile privind migratia economica oglindesc situatia din celelalte tari.

Un muncitor din Germania nu se poate angaja in Polonia fara un permis. De altfel, si tarile din Europa Centrala si de Est au impus anumite conditii. Guvernul de la Varsovia nu permite cetatenilor din restul UE sa achizitioneze pamant in Polonia in primii 18 ani de dupa integrare.

Previziuni alarmante, dar neconfirmate

Desi unele state sustin ca nu s-au asteptat la un val atat de mare de imigranti, se pare ca situatia este putin diferita. in 2001, Institutul pentru Cercetari Economice a estimat ca 15 milioane de oameni vor migra in interiorul Uniunii in urmatorii 15 ani.

Astazi este clar ca cifra este departe de adevar. "Pana in 2030, in jur de 3,7 milioane de cetateni ai Noii Europe se vor muta in vest, dintre care 2,3 milioane in Germania", apreciaza analistul economic Herbert Bruecker. Aceasta considera ca doar 1% din forta de munca din centrul si estul Europei va decide sa plece in cealalta parte a continentului.

Bruecker apreciaza ca vor cantari foarte mult si alte aspecte, precum diferentele culturale sau pregatirea profesionala. Bruxelles-ul s-a mai speriat in doua randuri de "invazia" imigrantilor: in 1981, cand Grecia a aderat la UE, si in 1986, cand au intrat Portugalia si Spania.

Aceste trei tari aveau aceleasi probleme economice cu care se confrunta astazi fostele state comuniste. Numai ca nu au avut loc plecari masive ale muncitorilor din Grecia, Portugalia si Spania, asa cum se anticipa. Pe termen lung, procesul de imbatranire a populatiei in multe dintre tarile europene, mai ales in Germania, se va accentua si va fi necesara o reevaluare a situatiei. in plus, in IT si in sanatate, vechea Europa duce lipsa de pe acum de forta calificata.

Piata libera, si nu prea

Ultimul val de aderare, care a cuprins Romania si Bulgaria, a complicat si mai mult ecuatia pietei muncii din Uniunea Europeana. Muncitorii din tarile care au intrat in 2004 (cu exceptia Maltei si Ciprului) nu au inca acces liber in unele state. Pe de alta parte, cativa dintre membrii vechi, care nu au impus restrictii celor 8 sau le-au ridicat in mai 2006, nu au procedat la fel cu Bulgaria si Romania. Singurele tari care nu au impus niciun fel de restrictie pentru primul val sunt Marea Britanie, Irlanda si Suedia.

Pentru Romania si Bulgaria, Marea Britanie a impus unele restrictii dupa afluxul de muncitori, mai ales polonezi. Ca linie generala, vechea Europa nu a ezitat sa acorde acces liber in sectoarele economice in care inregistreaza un deficit de forta de munca. De regula, muncitorii est-europeni sunt preferati in sectoare precum cel sanitar, in agricultura, constructii sau industria alimentara.

Directiva 38 reglementeaza dreptul la libera circulatie

Directiva 38 din 2004 a Parlamentului European cuprinde reglementarile privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora.

Cum libera circulatie a cetatenilor in spatiul european este unul dintre fundamentele UE, directiva stabileste ca acestora nu le pot fi impuse vize de iesire si au dreptul de sedere pe teritoriul altui stat membru pe o perioada de cel mult trei luni fara nicio alta conditie sau formalitate in afara cerintei de a detine o carte de identitate valabila. Articolul 7 prevede conditiile in care un cetatean poate sta pe teritoriul unei tari mai mult de trei luni. in acest caz este nevoie de o inregistrare la autoritatile competente.

Expulzarea, doar in cazuri individuale

Documentul cuprinde si principiile referitoare la restrangerea dreptului de intrare si a dreptului de sedere. Astfel, statele membre pot restrange libertatea de circulatie si de sedere pentru motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica, cu specificatia ca aceste motive nu pot fi invocate in scopuri economice.

Documentul precizeaza clar ca luarea acestor masuri trebuie sa respecte principiul proportionalitatii si sa se intemeieze exclusiv pe conduita persoanei in cauza.

Totodata, condamnarile penale anterioare nu pot fi folosite pentru a justifica o decizie de expulzare. Comportamentul persoanei trebuie sa constituie o amenintare reala si suficient de grava, nefiind acceptate motivari care nu sunt legate direct de caz sau care au legatura cu consideratii de pre


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.