Ancheta oficiala nu s-a incheiat inca. 73 de persoane au fost inculpate, dintre care 23 se afla deja in inchisoare. Nici legatura teroristilor cu reteaua al-Qaida nu a fost stabilita

Madrid, 11 martie 2004. In doar trei minute, zece bombe, amplasate la bordul a patru trenuri - trei stationate in garile madrilene Atocha, El Pozo del Tio Raimundo si Santa Eugenia, cel de-al patrulea in miscare intre Tellez si Atocha - rescriau istoria. In dimineata fatidicei zile de joi, intre orele 7.39 si 7.42, zece rucsacuri incarcate cu TNT explodau simultan, iar capitala spaniola se trezea in haos, tipete si sirene de ambulante. In plina campanie electorala si cu trei zile inainte de alegerile generale, Madridul era lovit de cel mai grav atentat comis vreodata in Spania.

Bilantul actului terorist a fost cutremurator: 192 de morti si peste 1.500 de raniti (16 romani morti si peste 150 de raniti). Imediat dupa atacuri, toate privirile s-au indreptat spre gruparea separatista basca ETA. Guvernul condus de Jose Maria Aznar a insistat mult, chiar prea mult, pe aceasta ipoteza, desi dupa cateva ore se conturase deja pista islamista.

Doua zile mai tarziu, intr-o inregistrare video, un purtator de cuvant al Al-Qaida revendica atacurile in numele retelei conduse de Osama bin Laden, Spania fiind pedepsita in acest fel pentru implicarea in razboiul din Irak. Pe acest fond, spaniolii s-au prezentat la urne la 14 martie si, pentru prima data in istoria Spaniei democrate, un partid de opozitie invingea majoritatea absoluta a formatiunii aflate la guvernare.

Alianta cu americanii a costat scump Partidul Popular si pe Jose Maria Aznar, care au pierdut alegerile in fata Partidului Socialist Muncitoresc (PSOE). In plus, nici cartea ETA, pe care a jucat Aznar, nu s-a dovedit a fi una castigatoare. Dejucand toate pronosticurile preelectorale, Jose Luis Rodriguez Zapatero, liderul PSOE, cel care in campania electorala promisese retragerea trupelor din Irak in caz de victorie, devenea premier. S-a spus atunci, mai in gluma, mai in serios, ca bin Laden a fost cel care i-a adus la putere pe socialistii spanioli.

Cert este faptul ca Zapatero, fara sa tina seama de criticile americane, si-a respectat promisiunea electorala si i-a retras pe militarii spanioli din Irak. La un an dupa tragedie, investigatia este departe de a se fi incheiat. Ancheta judiciara se intinde pe 40.000 de pagini, cifra probabil in crestere, tinand cont ca inchiderea dosarului este prevazuta pentru vara acestui an. In cautarea adevarului, politistii spanioli au pornit cu un handicap, plangandu-se ca nu prea au traducatori pentru a descifra documentele confiscate. In aceste conditii, bilantul provizoriu al anchetei pare impresionant in privinta eforturilor depuse, dar este sarac in rezultate concrete.

Au fost stranse sute de marturii, au fost infiintate comisii rogatorii in diverse state europene, au fost efectuate numeroase analize ADN si au fost confiscate mai multe calculatoare si telefoane mobile. In baza acestor date, 73 de persoane au fost inculpate, dintre care 23 se afla in inchisoare, dar nu s-a stabilit cel mai important lucru: identitatea sefului comandoului si a celor care au planificat atentatele. La inceputul anchetei, s-a crezut ca liderul grupului de zece sau 13 persoane (numarul exact ramane un mister) este Djemal Zugam, un marocan de 32 de ani.

Ulterior, rolul jucat de marocan nu a mai fost vazut la fel de important, acesta nemaifiind considerat nici macar implicat direct. Prin Allekema Lamari, unii anchetatori au crezut ca l-au demascat pe adevaratul organizator al atentatelor. Totusi, nimeni nu poate spune cu certitudine daca el a fost organizatorul. Serviciile spaniole de informatii prefera sa nu excluda aceasta ipoteza, mai ales ca, inca din 2002, i-au avertizat pe politisti ca Lamari se lauda cu pregatirea unui atac impotriva unui obiectiv important. Cele doua nume nu au fost singurele vehiculate.

Seful comandoului ar putea fi Omar El-Aziz, marocan antrenat in Afganistan si aflat inca in libertate, sau Serhan ben Abdelmajid, student la Madrid, filat de serviciile secrete. Din pacate, nici tunisianul Serhan, nici algerianul Lamari nu mai pot fi interogati in acest caz. Cei doi, impreuna cu alti cinci teroristi, s-au sinucis, la cateva saptamani dupa atentate, intr-un apartament de la periferia capitalei spaniole. Si alte intrebari au ramas inca fara raspuns, mai ales cele referitoare la presupusele legaturi intre teroristii care au actionat la 11 martie si Al-Qaida.

O conexiune, fara indoiala, exista, dar nu a fost, pentru moment, foarte bine conturata. In pofida acestei nebuloase, judecatorul Juan del Olmo, responsabil de acest dosar, isi continua ancheta, iar la 8 martie a mai fost arestat un posibil suspect. Pe de alta parte, rudele victimelor, prin vocea lui Pilar Manjon, presedinta uneia dintre asociatiile constituite dupa 11 martie, au criticat dur comisia parlamentara care investigheaza atacurile, exprimandu-si nemultumirea fata de activitatea forului. Comisia, profund divizata, nu a reusit inca sa-si publice concluziile.

Nici la nivel european exemplul oferit nu este unul pozitiv. Dupa atentatele de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite, Uniunea Europeana a adoptat un plan de actiune impotriva terorismului, revizuit dupa atacurile de la Madrid din 11 martie 2004, dar tarile membre intarzie transpunerea acestei legislatii, preferand sa actioneze in continuare pe cont propriu.

Peste 400 de romani afectati de atentate au primit vize de sedere temporara in Spania

La un an de la tragedia care a paralizat Madridul, peste 400 de romani - victime ale atentatului si rudele lor de gradul intai - au primit de la statul spaniol, drept compensatie, vize de sedere temporara in Spania, iar peste cinci ani ei vor primi rezidenta permanenta in aceasta tara, conform consulatului roman din Spania. Unii romani s-au intors la munca, insa, pentru altii, "tarjeta de residencia" primita nu are nici o valoare.

Dupa un an de la atentat mai sunt inca trei romani spitalizati la domiciliu. Doi dintre ei, Sorin Padureanu si Marin Berbecaru, sunt prieteni buni si stau in acelasi bloc. "Sorin s-a nascut a doua oara!", povesteste cu greu tatal lui, care a venit in Spania anul trecut impreuna cu sotia pentru a-i purta de grija fiului. El isi aminteste de cele mai negre zile din viata lui, cand Sorin s-a aflat in coma timp de aproape o luna. in urma atentatului, baiatul a ramas fara o parte din craniu si cu o paralizie la o mana. Inainte de atentat, Sorin, absolvent de Fizica, vorbea fluent spaniola si engleza.

Acum nu-si mai aminteste nimic si uneori uita si cuvinte in limba romana. Tatal sau e fericit ca acum "se poate intelege cu Sorin", il insoteste zilnic la centrul de recuperare si spera ca fiul sau isi va reveni "poco a poco". Marin Berbecaru, 46 de ani, din comuna teleormaneana, Peretu, a plecat in Spania cu trei saptamani inaintea atentatului. Si-a vandut Dacia si cu banii incasati si-a cumparat un bilet pentru Madrid. Nefericirea a facut ca barbatul sa se afle joi dimineata in unul din trenurile minate de teroristi. Medicii spitalului in care a ajuns i-au amputat ambele picioare, de undeva de deasupra genunchiului. La inceput Marin s-a obisnuit cu greu cu ideea ca a ramas invalid, dar l-au ajutat sa treaca peste soc fiul sau si prietenii romani.

"M-am trezit plina de sange, cu picioarele fripte si parul ars"

"La ce-mi foloseste mie permisul de munca daca eu nu pot munci?", se intreaba Ionel Livia, o tanara din Botosani care la douazeci si patru de ani a ramas cu sechele pe viata in urma exploziei: coloana fracturata si timpanele perforate. Inainte, lucra ca menajera intr-o vila, primea si descarca marfa, facea toate treburile casei. Acum incearca sa-si gaseasca un loc de munca insa este refuzata de fiecare data. Livia a refuzat chiar si oferta Ministerului de Interne spaniol care i-a oferit acum doua zile cetatenia spaniola.

"Ne suna acum in preajma zilei de 11 martie sa ne intrebe cum ne simtim, cum suntem tratati la spital, daca nu vrem cetatenie... Daca accept ar trebui sa renunt la cetatenia romana si nu vreau," spune Livia. Tot ce spera Livia este sa primeasca ajutorul financiar de la statul spaniol si cu banii incasati sa-si construiasca o casa in Romania "unde e mult mai bine, pentru ca nimeni nu rade de tine ca esti estranjer (n.r. - strain)".


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.