O veritabila specialista a diplomatiei americane, Kiki Skagen Munshi, fosta reprezentanta a Ambasadei SUA la Bucuresti, ne-a acordat un interviu in exclusivitate la intoarcerea din Irak, unde a condus o echipa a Departamentului de Stat al SUA pentru reconstructia provinciei Diyala.

Kiki Munshi a petrecut in Romania, cu intermitente, aproape doua decenii, fiind martora a caderii regimului Ceausescu. La apelul profesorului Dinu C. Giurescu, a contribuit la salvarea monumentelor arhitectonice si ortodoxe ale Bucurestiului sistematizat, cum ar fi Biserica Mihai Voda. Are un doctorat in istorie la Universitatea din Bucuresti, cu teza "Romania vazuta de pictori straini in secolul XIX", care reliefeaza europenismul romanilor prin analiza lucrarilor de arta ale vremii. Munshi, pe care Washington Post o descrie drept un veteran al diplomatiei care incearca sa schimbe razboiul din Irak prin aplicarea unor politici neconflictuale, respinge abordarile unilaterale ale unor factori de decizie ai SUA atat in Irak cat si in Romania.

V-ati intors recent din Irak. Puteti sa ne spuneti cate ceva despre misiunea dumneavoastra acolo?

Am condus misiunea de prevenire si reconstructie pentru ajutorarea provinciei Diyala, de la nord de Bagdad, in special in ceea ce priveste dezvoltarea economica, dar mai ales in ceea ce priveste dezvoltarea unui echivalent al Consiliului judetean, care sa functioneze in mod eficient. Am stat acolo aproximativ noua luni, pana la inceputul anului acesta.

Cum ati depasit impedimentele provocate de situatia din regiune?

Am locuit la o fosta baza militara operationala, de la care ne deplasam in oras pentru a participa la intrevederile cu guvernatorul provinciei si adjunctii acestuia, dar si cu alti oficiali, aproape in fiecare zi a saptamanii. Ne deplasam in vehicule Humvee, cu veste antiglont pe noi. Au existat ceva probleme, insa, per ansamblu, am fost foarte bine protejati de Armata SUA.

Dupa atatea luni petrecute acolo, ati putea estima cand se va termina razboiul din Irak si cand, deci, se va retrage Armata americana?

Exista mai multe variante propuse. Nu stiu cand anume se va opri, deoarece prezenta americana in regiune reprezinta doar unul din factorii acestei situatii deosebit de complexe, in care sunt implicati si alti factori, inclusiv terorismul, ambitiile grupurilor etnice si religioase, nefericita relatie dintre siiti si suniti, ca sa nu mai vorbim de relatiile intre siiti sau intre suniti. Cand se vor retrage SUA? Nu pot sa raspund nici la aceasta intrebare, insa, avand in vedere alegerile care vor urma si sentimentul general al populatiei americane, potrivit caruia nu facem nimic bun in Irak, cred ca lucrurile trebuie sa se imbunatateasca in curand, altminteri Congresul va impune un calendar al retragerii asupra Armatei SUA. Cred ca pana in vara se va clarifica daca ne vom retrage in curand sau vom ramane pe termen lung.

Cum decurge reconstructia Irakului?

Nu prea bine. Exista doua mari probleme: una dintre ele ar fi faptul ca Guvernul de la Bagdad nu a reusit sa adopte legislatia necesara implementarii Constitutiei, asadar nu exista un set de legi asupra caruia se se fi convenit. Unii folosesc normele Autoritatii Provizorie de Coalitie, altii legislatia din era Saddam sau din perioada de dinainte, iar aceasta a paralizat eforturile de reconstructie. In plus, nu se poate vorbi de drept civil sau comercial, ceea ce ingreuneaza activitatea firmelor din regiune. O alta problema, deosebit de acuta si care necesita o solutionare imediata, o reprezinta violenta. Persoanele contractate sunt omorate, rapite sau amenintate. Violentele de pe plan local nu permit desfasurarea demersurilor de reconstructie asa cum ar trebui.

Avand in vedere faptul ca ati petrecut acest timp la fata locului, care ar fi recomandarea dvs. catre partile implicate in conflict? Cum ar trebui sa abordeze Administratia razboiul din Irak?

Cred ca ar trebui avute in vedere mai multe aspecte, de o importanta deosebita. Unul dintre acestea il reprezinta faptul ca situatia din Irak reprezinta, cu adevarat, un nou tip de confruntare, deoarece, in primul rand, nu exista doua tabere distincte, dar si pentru ca, in majoritatea razboaielor, beligerantii lupta pentru a obtine controlul asupra unui teritoriu sau asupra unor resurse iar altii, nu vor sa obtina controlul, ci vor sa perpetueze haosul, ceea ce face foarte dificila abordarea situatiei. Este vorba despre un razboi care trebuie abordat politic, nu militar. Am un respect enorm pentru Armata SUA, care este foarte buna, insa este vorba despre o armata, si, ca orice armata aceasta este instruita sa lupte, nu are exercitiul politicii.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.