Belgradul respinge planurile ONU

Regiunea Kosovo, populata in proportie de 90% de etnici albanezi de religie musulmana, se afla, inca din 1999, sub administratie si protectie militara internationala. in noiembrie 2005, Consiliul de Securitate a aprobat numirea lui Martti Ahtisaari, fost presedinte al Finlandei, ca reprezentant special al secretarului general al ONU pentru procesul privind statutul regiunii Kosovo. Desi puternic contestat - cel putin initial - de partea sarba pentru declaratii pe care Belgradul le-a considerat partinitoare, Ahtisaari, om politic experimentat, a creionat in ultimul an un plan ambitios pentru stabilizarea si pacificarea completa a regiunii.

Formulari care nemultumesc ambele parti

Varianta actuala a planului privind viitorul provinciei Kosovo a fost prezentata, la 2 februarie a.c., atat in Belgrad, cat si la Pristina. Documentul propus de Ahtisaari nu foloseste termenul de independenta, ceea ce i-a nemultumit pe liderii albanezi, dar nici nu pomeneste in vreun fel despre suveranitatea Serbiei asupra provinciei, ceea ce i-a iritat pe decidentii din Belgrad. Acestia precizasera, de altfel, inca de la 1 februarie, ca provincia este "parte integranta si inalienabila" a teritoriului national. Regiunii Kosovo i se vor acorda, conform planului Ahtisaari, multe dintre atributele unui stat independent si suveran: va avea o Constitutie, drapel national, stema si imn, precum si forte armate si de politie proprii, cu efective totale de 2.500-3.300 de militari. Interesele sarbilor minoritari vor fi protejate prin prevederi constitutionale clare, prin rezervarea pentru ei a unui numar de posturi in administratie si armata, ca si prin garantarea unei largi autonomii a municipalitatilor unde ei constituie populatia dominanta. Planul Ahtisaari - afirma surse diplomatice citate de Reuters si BBC - mai prevede si masuri de protectie speciala pentru 40 de concentrari demografice si monumente istorice sarbesti.

Ca garantie a unei evolutii normale a viitoarei entitati statale, planul prevede ca la Pristina sa functioneze si un "inalt reprezentant al comunitatii internationale" ce ar urma sa aiba inclusiv dreptul de a interveni in activitatea de guvernare si legislativa pentru a mentine pacea si stabilitatea in zona. Desi Ahtisaari i-a indemnat la noi negocieri atat pe sarbi, cat si pe albanezi, ambele tabere sunt in mod vadit nemultumite de planul finlandezului. Belgradul si-a exprimat deja in termeni duri iritarea, premierul Kostunica afirmand ca ideea unui Kosovo independent ar fi "nelegitima" si ca ea "redeseneaza granitele recunoscute international ale Serbiei". Pana acum, Rusia a sustinut constant pozitiile Belgradului cu privire la viitorul regiunii Kosovo.

Ura imensa, cu radacini adanci in trecut

"Nu stii ce inseamna sa omori cu ciocanul, cu cuie, cu bate, nu-i asa?". Asa incepe un text de nici o jumatate de pagina care descrie sugestiv intensitatea urii multor albanezi din Kosovo fata de sarbi si fata de Serbia. La inceputul anilor ’90, Robert D. Kaplan, influent publicist american, a strabatut mai multe tari din sud-estul Europei. Rezultatul acestui turneu de documentare a fost volumul "Fantomele Balcanilor: O calatorie in istorie". Intr-o discoteca din Pec, aflata la doi pasi de o veche manastire sarbeasca si frecventata in special de tinerii albanezi musulmani, Kaplan a avut o lunga discutie cu Ismail, in varsta de 26 de ani. Acesta, desi de religie islamica, nu era deloc vreun fundamentalist rigid: dovada sta faptul ca bea vartos bere, in timp ce pentru musulmanii cu adevarat credinciosi orice bautura alcoolica este cu desavarsire interzisa. Ismail i-a explicat lui Kaplan de ce nu bea niciodata tarie: "Pentru ca cetnicii, partizanii sarbi din cel de-al Doilea Razboi Mondial, obisnuiau sa ne omoare dupa ce beau tuica. Stii cum este sa arunci un copil in aer si sa-l prinzi in cutit in fata mamei lui?". Kaplan subliniaza faptul ca Ismail nu aflase decat din auzite "despre lucrurile pe care le descria", fie ele reale sau imaginare. Prizonier al urii si al prejudecatilor intemeiate pe deformarea nationalista a istoriei, albanezul era perfect convins ca sarbii sunt mai rai chiar decat raul absolut, acela "despre care pur si simplu nu poti vorbi". Si ca tot ei, sarbii, sunt direct vinovati de toate relele din lume. Asa de exemplu, Ismail i-a spus lui Kaplan ca locuinta lui "e plina de sobolani" si, bineinteles, "tot sarbii erau de vina". Istoria ultimelor doua decenii dovedeste, din plin, ca si multi dintre sarbi gandesc cam la fel despre albanezii musulmani din Kosovo.

Economia, statul si legea: realitati aproape avortate
"O grenada a explodat intr-o clasa a unei scoli primare sarbesti, langa orasul Kamenice din estul provinciei", relata agentia Reuters la 21 noiembrie 2006. Acest episod este numai unul dintre cele care demonstreaza, la tot pasul, ca starea de normalitate nu exista inca in societatea din Kosovo. Si ca, drept urmare, exista sanse ca, intr-un Kosovo independent, asemenea probleme, deocamdata tinute in frau numai datorita prezentei occidentale, sa destructureze complet statul abia format. Unele elemente ale elitelor locale au preocupari fara nimic comun cu legalitatea. Asa de exemplu, in decembrie 2006, doua oficialitati din Kosovo - dintre care una "guvernamentala" - au fost arestate in regiunea Drenica pentru posesiune ilegala de arme. Washington Post afirma la 22 decembrie anul trecut, citand surse locale, ca arestatii ascunsesera un intreg arsenal: un tun fara recul de 75 mm, 116 obuze si mine antitanc, arme automate si 2.500 de cartuse. Presa internationala, dar si oficialitati locale si straine folosesc frecvent, atunci cand discuta situatia din Kosovo, termenul "coruptie". Somajul este, si el, la un nivel extrem de ingrijorator, de 45-50% (si chiar mai mult in randul sarbilor). O declaratie din 26 ianuarie a unei oficialitati a UNDP, Programul ONU pentru Dezvoltare, subliniaza ca problema independentei provinciei este abia pe locul al doilea in topul preocuparilor localnicilor, ingrijorati mai ales de lipsa locurilor de munca si de saracie. Mai mult, increderea kosovarilor in propriile lor institutii, in propriii lor alesi s-a prabusit de la 80%, in martie 2005, la doar 30%, la sfarsitul lui 2006.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe