Confruntata cu un declin accentuat al populatiei, Europa este una din tintele principale ale emigratiei mondiale. Aproape jumatate din cele 3 milioane de oameni care emigreaza anual spre tari dezvoltate de pe tot globul ajung in Europa. Daca tinem cont de ponderea redusa a Europei fata de celelalte tari dezvoltate, care, traditional, atrag emigranti (SUA, Canada, Australia), rezulta ca "batrinul continent" poate fi considerat chiar centrul mondial al emigratiei.

EMIGRATIA, INEVITABILA

Europa depaseste chiar si SUA, care absorb aproximativ un milion de emigranti anual. Scaderea drastica a natalitatii in Europa ultimelor decenii face din imigratie un proces necesar pentru mentinerea ritmurilor economice. Dincolo de boom-ul economic din anii ’60, la care emigrantii au avut o participare semnificativa, un studiu efectuat recent in Spania arata ca emigrantii sint cei care contribuie cu un procent de 4% la cresterea economica. De fapt, in absenta celor 3 milioane de emigranti sositi in Spania in ultimul deceniu, economia spaniola ar fi fost in scadere in toata aceasta perioada.

Un alt factor care face din emigratia spre Europa Occidentala un proces inevitabil este natura regimurilor politice ale tarilor care o compun. Principiile drepturilor omului pe care se fundamenteaza democratiile occidentale le-au obligat in decursul istoriei recente si le obliga in continuare sa acorde azil celor proveniti din tari in care drepturile omului nu erau respectate. In plus, fostele tari coloniale s-au vazut obligate sa acorde drept de rezidenta sau chiar cetatenie celor proveniti din coloniile din Africa sau Asia.

In sfirsit, un factor de presiune puternic consta in dezvoltarea foarte lenta a multor economii in curs de dezvoltare. Chiar si in China, unul din cele mai importante rezervoare de emigranti, in ciuda cresterii economice accelerate, mari segmente ale populatiei vor continua sa ramina timp de decenii la un nivel de viata foarte scazut. La fel si in tarile arabe. Chiar si printre cele care au rezerve mari de petrol, deci si resurse financiare importante, sint foarte putine cele care isi dezvolta semnificativ alte sectoare economice decit cel energetic. Singurele exceptii sint statele foarte mici si bogate din Golful Persic, care nu numai ca nu exporta emigranti, dar aduc emigranti din Asia pentru aproape toate muncile fizice (in Qatar, de exemplu, numarul acestora depaseste numarul cetatenilor), dar dimensiunile foarte mici ale acestor state le face nesemnificative pentru fenomenul migratiei. In general, situatia e chiar mai rea in Africa, unde majoritatea tarilor sint foarte sarace, iar jumatate din populatie are sub 18 ani.

SI IN EST, CA IN VEST

In schimb, spre deosebire de situatia tarilor musulmane sau africane, care inregistreaza ritmuri fabuloase ale natalitatii, problemele demografice ale tarilor dezvoltate tind sa se reproduca identic in noile tari intrate pe trendul dezvoltarii din Estul Europei. Pe linga emigratia accentuata care a urmat prabusirii comunismului, o cauza a declinului accentuat al populatiei din Est este o scadere a natalitatii similara celei din vest. In Rusia, de exemplu, populatia a scazut cu 5% in cei 15 ani de dupa 1991, iar tendinta nu este asteptata sa se modifice in anii urmatori. Politicile de incurajare a natalitatii in tarile estice nu dau, deocamdata, decit rezultate modeste.

Spre deosebire de tarile occidentale, in Rusia si in tarile est europene (intr-o masura mai redusa in Europa Centrala) declinul populatiei este cauzat si de speranta de viata redusa, in multe cazuri cu peste 10 ani mai mica decit in Occident. O crestere a acesteia ar duce la o sporire a populatiei pe seama imbatrinirii ei, dar cauzele care ar produce-o (asistenta medicala performanta, politici sociale mai bune) ar fi totusi de natura sa incurajeze si natalitatea.

Pe de o parte insa, masurile directe de incurajare a natalitatii in tarile din est sint inca insuficiente, limitindu-se de obicei la cresterea alocatiei pentru copii sau a salariului pentru concediul de maternitate (chiar dublarea lui, recent, in Cehia). Pe de alta parte, cuplarea estului la economia europeana si la stilul de viata european creeaza posibilitati de dezvoltare inexistente inainte de 1990, pe care tinerele cupluri nu pot sa le refuze.

Chiar daca in Europa Occidentala criza natalitatii e veche situatia s-a deteriorat grav in ultimii 15 ani. Nici una dintre tarile europene nu isi conserva populatia doar prin natalitate. Doar Franta este aproape, cu o rata a natalitatii de 1.8, dar si aici sporul e negativ.

EMIGRATIA: CUM PROCEDAM?!

Daca o stopare a emigratiei spre Europa nici nu intra in discutie, atit din motive economice, cit si politice, in ultimul timp marile tari de destinatie din Occident au conceput noi politici pentru controlarea ei. Uniunea Europeana in ansamblu incearca sa devina mai eficienta in supravegherea granitelor cele mai expuse ale Europei, cum ar fi cele ale Spaniei sau Italiei. Nave si avioane din mai multe tari europene, inclusiv din Finlanda, au inceput din august sa ii asiste pe granicerii spanioli care nu fac fata situatiei.

Principala lor misiune este de a supraveghea coasta africana, pentru ca este mult mai simplu ca emigrantii ilegali sa fie opriti acolo, decit sa fie returnati odata ce au atins coasta europeana sau Insulele Canare, una dintre principalele tinte ale celor aproximativ 300.000 de africani care incearca anual sa ajunga in Europa. Citeva sute dintre acestia se ineaca in fiecare an, din cauza cinismului calauzelor care nu au nici un interes in siguranta transportarii lor si care imbarca un numar exagerat de emigranti in barci de pescuit nepotrivite navigatiei maritime. Dupa ce, in 2006, valul de emigranti ilegali africani a depasit orice recorduri, cu un virf de 1600 de persoane ajunse in Canare in doar 3 zile de la inceputul lui septembrie, acest fenomen a devenit, conform sondajelor, problema care ii ingrijoreaza cel mai mult pe spanioli.

Esecul adoptarii Constitutiei europene a insemnat si o lovitura pentru politicile de control ale emigratiei, care difera inca destul de mult de la o tara la alta, desi granitele au disparut in cadrul Uniunii iar cetatenia tinde sa devina comuna. Practic, orice masura adoptata intr-o tara poate avea consecinte asupra oricarei alteia, mai ales in conditiile in care retelele de traficanti sint foarte bine organizate si ofera, de multe ori, servicii complete, nu doar de intrare in UE, ci de ajungere in oricare din tarile ei.
Reactia fata de situatia imigrantilor ilegali difera de la o tara la alta. In timp ce in Italia, care pe de o parte e guvernata de stinga, pe de alta parte inregistreaza un deficit important de forta de munca, a fost adoptat recent un proiect de lege prin care cei care nu au o situatie legala sint naturalizati masiv, in Franta, unde deficitul e mai mic si unde la putere sint conservatorii, ministrul de Interne Sarcozy se opune din principiu oricarei regularizari in masa (in opozitie cu practicile din anii ’60 si ’70, cind naturalizarea era relativ facila), acceptind-o doar pentru contingente foarte reduse si conditionind-o de factori precum incadrarea in munca sau inscrierea copiilor emigrantilor "fara hirtii" in sistemul scolar.

In timp ce ministrul italian al solidaritatii sociale sustine ca emigratia ilegala se intensifica indiferent cit de restrictiva e legislatia, Sarcozy argumenteaza ca reglementarea prea lejera a situatiei emigrantilor ilegali intr-o tara creste atractivitatea ei si ii incurajeaza pe acestia sa emigreze in numar si mai mare. In timpul ministeriatului sau, cifra expulzatilor a crescut de la 10.000 pe an la aproximativ 25.000.

METODE ORIGINALE

Problemele integrarii emigrantilor sint insa destul de similare in toate tarile europene, chiar daca difera in intensitatea cu care se manifesta. Daca in Paris s-a ajuns la conflicte de strada deschise, in Padova, regiune puternic industrializata, care are nevoie vitala de forta de munca straina, autoritatile locale au ajuns sa construiasca un gard in jurul unui cartier de emigranti. Desi primaria sustine ca gardul are doar rolul de a limita libertatea de miscare a traficantilor de droguri, emigrantii sustin ca sint discriminati si tratati ca niste prizonieri.

Olanda, tara cu traditii foarte puternice in respectarea drepturilor individuale, a conceput o politica noua de reducere a confictului dintre potentialii emigranti si majoritate. Astfel, emigrantii urmeaza sa fie supusi unui test care masoara aderenta lor la valori tipic occidentale. Emigrantilor li se arata, de exemplu, imagini cu doi barbati sarutindu-se sau cu o plaja topless, asteptindu-se reactia lor spontana. Chiar daca unii activisti ai drepturilor omului sustin ca testul este special conceput pentru a discrimina emigrantii musulmani, el poate fi picat relativ usor si de emigranti non-musulmani. Faptul ca se adreseaza celor veniti din oricare parte a lumii e atestat si de alte segmente ale lui, cum ar fi intrebarile de cultura generala sau imaginile cu ghetto-uri mizere ale emigrantilor, menite sa ii descurajeze pe cei care se asteapta la o viata usoara. Dincolo de test, Olanda a introdus si reglementari mai stricte vizind scolarizarea pe care emigrantii sint obligati sa o urmeze sau usurarea conditiilor de expulzare.

Esecul integrarii emigrantilor din Europa, in special a celor de origine musulmana, care continua sa traiasca in comunitati compacte, are o consecinta paradoxala si fata de ratiunea principala pentru care venirea lor a fost acceptata in deceniile de dupa razboi. Atit in Franta, cit si in Germania, Olanda sau Marea Britanie somajul este mult mai mare in rindurile descendentilor primilor emigranti decit in rindurile majoritatii. Deocamdata insa, programele de tipul cursurilor gratuite de limba si cultura generala sau al incurajarii stabilirii emigrantilor la sate, unde integrarea e mai facila decit la oras (o noua politica in Spania), au mai mare succes in rindurile emigrantilor estici decit in rindurile musulmanilor sau africanilor. II


Despre autor:

Sursa: Prezentonline.ro


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.