Cresterea economica a Chinei a schimbat fata Asiei, dar si politica Japoniei. Imaginile cu pacifisti adunati la Hiroshima sunt un cliseu in care nu mai incap ambitiile premierului Koizumi de a transforma Japonia intr-o superputere militara. Iar Koizumi nu e singur - are un prieten pe nume George W. Bush, pornit prin Asia in cautare de aliati pentru o noua coalitie, mai mult sau mai putin antiterorista.

Pe o bicicleta de peste trei mii de dolari, adusa in capitala Chinei cu Air Force One, George W. Bush si-a pus la incercare abilitatile sportive, in dimineata de 20 noiembrie, alaturi de sase ciclisti chinezi care se pregatesc pentru Olimpiada de la Beijing din 2008. "Cum se spune, luati usor un om batran!", a glumit Bush in pauza de fotografii, inainte de porni pe circuitul olimpic de mountain bike Laoshan, din suburbiile vestice ale Beijingului. La finalul cursei de 45 de minute, presedintelui SUA i-a fost inmanat un tricou cu logo-ul "Beijing 2008", iar tinerii sportivi chinezi au primit cadou cate o pereche de sosete. Nu s-a consemnat daca sosetele erau chinezesti sau nu.

Observatorii au incercat sa decripteze evenimentul ca pe o expresie a incalzirii relatiilor SUA cu China. N-a fost singurul semnal interpretabil astfel. Inainte de a se relaxa pe circuitul olimpic, presedintele american a participat alaturi de Laura Bush la o slujba religioasa intr-una dintre cele cinci biserici protestante din capitala Chinei recunoscute oficial, unde a vorbit despre libertatea religioasa si drepturile omului, capitole la care China nu sta prea bine. "O societate sanatoasa este o societate care accepta toate religiile", a subliniat Bush. Dar scurtul discurs de la biserica Gangwashi a fost principala interventie a lui Bush in China in ceea ce priveste drepturile omului, domeniu pe care americanii au batut asa de multa moneda in trecut.

De aceasta data, discutiile liderului de la Casa Alba cu oficialii chinezi au avut teme cu mult mai pragmatice - comerciale si economice, dar si chestiuni de securitate, precum arsenalul nuclear al Coreei de Nord. Nu cu multa vreme in urma, Beijingul ar fi eliberat un disident din inchisoare in onoarea vizitei lui Bush. Gestul a fost inlocuit insa acum cu un altul, mult mai imbucurator pentru SUA din punct de vedere financiar, si anume semnarea unui contract de achizitie a 70 de avioane Boeing 737, in valoare de patru miliarde de dolari.

In afara insa de vanzarea avioanelor, liderul de la Casa Alba nu a reusit sa obtina decat promisiuni vagi in ceea ce priveste problemele care genereaza ingrijorare la Washington, precum imensul excedent comercial chinez, cursul de schimb al yuanului si respectarea drepturilor de proprietate intelectuala. Presedintele Hu Jintao a promis ca va lua masuri pentru echilibrarea balantei comerciale bilaterale, precum si pentru combaterea contrafacerii de produse patentate. Nimic nou si nimic concret, ca de fiecare data cand americanii incearca sa smulga vreun angajament de la chinezi; concluzia vizitei nu putea fi alta decat, asa cum a spus-o Bush, ca relatia intre cele doua tari este "complexa".

Expertii spun ca, in ciuda declaratiilor publice voit linistitoare, liderii de la Beijing considera ca Washingtonul incearca sa submineze puterea Partidului Comunist si sa controleze influenta crescanda a Chinei. Nu e o noutate ca balanta puterii mondiale se schimba datorita ascensiunii Chinei si problemelor tot mai numeroase pe care SUA le au in diferite zone de pe glob, iar oficialii americani sunt nevoiti sa accepte noua importanta a Beijingului. In situatia in care economia chineza, influenta sa regionala si bugetul alocat apararii continua sa creasca in ritmul actual, China ameninta sa umbreasca intreaga Asie in maxim un sfert de secol, sa ajunga sa faca legea in zona, indiferent ca va fi vorba de comert, investitii sau de securitate. Motiv pentru care celelalte state asiatice s-ar putea vedea obligate sa-si inghita nemultumirile si sa caute prietenia Chinei de teama a ceva mai rau.

In timpul recentului turneu prin Japonia, Coreea de Sud, China si Mongolia, a devenit evident ca presedintele Bush lucreaza pentru o noua coalitie in Asia. SUA au aliati in regiune, a dorit sa transmita Bush - ca sa fie totul clar pentru China. Nu se pune problema unui razboi rece, dar declaratiile facute pe tot parcursul vizitei au scos in evidenta faptul ca Bush isi organizeaza preventiv aliatii SUA din Asia pentru a rezista unor eventuale ambitii chineze de hegemonie regionala. Vizita in Mongolia - prima a unui lider de la Casa Alba in aceasta tara - a fost un memento servit pentru marii vecini, China si Rusia, ca Ulan Batorul a acceptat fara rezerve ajutorul american pentru instalarea unui guvern democratic si ca merita protectia SUA.

In Japonia, vorbind unui grup de oameni de afaceri la Kyoto, Bush a impartit Asia in trei categorii: statele democratice - Japonia, Coreea de Sud si Taiwan, tarile care "au facut cativa pasi catre libertate, dar inca nu au ajuns la finalul drumului" (China) si regimurile totalitare (Myanmar si Coreea de Nord). Aceasta categorisire ilustreaza clar pozitia actuala a SUA fata de centrele de putere din Asia, dar lasa deschise mai multe posibilitati decat pare la prima vedere. Beijingul a simtit nevoia sa sublinieze de curand ca democratia in stil occidental nu e potrivita pentru chinezi si ca "dictatura democratica a poporului" este forma ideala de guvernare a Chinei.

E un raspuns la recentele articole din presa americana despre eventualitatea ca si in China sa izbucneasca o "revolutie colorata" de genul celor din Georgia sau Ucraina. Chinezii nu vor avea insa prea curand un stat democratic, dupa cum arata toate semnalele date de Beijing, care suspecteaza deschis SUA ca ar fi instigat si finantat toate revolutiile colorate din spatiul fost sovietic.

Exemplul perfect de democratie in Asia (dar si de putere economica si militara capabila sa tina piept Chinei) ramane Japonia. Aflat la Tokio, George W. Bush l-a numit pe premierul japonez, Junichiro Koizumi, "unul dintre cei mai buni prieteni pe ansamblul comunitatii internationale". Bush a apreciat ca Japonia este "pilonul de stabilitate si securitate din regiune" si n-a uitat sa-l felicite pe seful guvernului de la Tokio pentru decizia de a trimite trupe in Irak. "In timpul celui de-al doilea razboi mondial, tatal meu si un oficial nipon numit Koizumi erau dusmani. Astazi, cei doi fii ai lor sunt liderii democratic alesi a doua natiuni libere", a remarcat presedintele american. Intorcand amabilitatea lui Bush, Koizumi a subliniat ca, pentru tara sa, Statele Unite reprezinta "un aliat indispensabil". Totusi, Koizumi a admis ca numerosi japonezi se opun prezentei militarilor americani in arhipelag si nu a precizat daca Japonia va prelungi sau nu misiunea trupelor din Irak, care in principiu urmeaza sa se incheie la 14 decembrie.


Despre autor:

Business Magazin

Sursa: Business Magazin


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.