Aproximativ 170 de sefi de stat si de guvern si-au dat intalnire la New York

De fapt, ONU a fost intotdeauna macinata de contradictii interne: intre pretentiile ei pentru rolul de "constiinta" a lumii si neputinta ei, intre aspiratiile ei de lider suprem si aranjamentele meschine de pe coridoarele institutiei. Iar daca peste an aceste "calitati" raman oarecum ascunse de cortina comunicatelor minutios elaborate si perfect ticluite, cand Tony Blair, George W. Bush, Vladimir Putin, Hu Jintao si alti lideri se intrunesc la New York cu intentia declarata de a insufla o viata noua organizatiei mondiale si de a face lumea mai buna si mai sigura, relitatea se dezvaluie mult mai putin atragatoare.

La rascruce de drumuri

Actualul summit ONU constituie, de fapt un test, ceva de genul celui la care este in prezent supusa Uniunea Europeana - un examen al puterii de unitate, un examen al capacitatii de a accepta compromisuri. Mergand mai departe, comentatorii politici nu s-au sfiit sa afirme ca reuniunea de la New York marcheaza un moment de cotitura in istoria ONU, o rascruce de drumuri - unul in jos, spre decadere si, de ce nu, dezmembrare, altul spre reafirmare prin reformare si asumare de noi provocari.

Epoca mondializarii accelerate

Propunand, in plina criza irakiana, o vasta reforma a Natiunilor Unite, secretarul general al organizatiei, Kofi Annan, nu si-a putut cu siguranta imagina enormitatea misiunii asumate. Doi ani si jumatate mai tarziu, dupa sute de reuniuni si seminarii, de rapoarte si propuneri, unele mai seducatoare decat altele, principalul obstacol al reformei s-a dovedit a fi, de fapt, insasi ONU. In epoca mondializarii accelerate, fiecare trebuie sa inteleaga ca marile probleme ale prezentului - protectia mediului inconjurator si lupta impotriva epidemiilor, eforturile de pace si eradicarea saraciei - au capatat o dimeniune planetara. ONU a devenit din ce in ce mai indispensabila. Lumea a evoluat, dar modul de functionare a Natiunilor Unite este acelasi de acum 60 de ani, cand organizatia numara 51 de membri si avea un rol foarte limitat.

Un club al "marilor"

Inainte de a actiona, Natiunile Unite constituie, inainte de toate, "locul legitimitatii internationale", potrivit cotidianului francez "Le Figaro". "Usor de zis, greu de facut insa. Daca reforma Consiliului de securitate treneaza inca, este pentru ca Statele Unite au o singura obsesie: aceea de a evita ca rivalul sau rivalii lor sa fie admis in acest grup al , nota publicatia mentionata. Un club care, daca va ramane sub forma lui de azi, este rezultatul "raportului de forte stabilit imediat dupa al doilea razboi mondial".

Interese proprii

Desi nimeni nu recunoaste, acest triumf al conservatorismului convine celor cinci membre permanente ale Consiliului de securitate. Iar regulile de joc au fost impuse, neoficial, fireste, de partea americana: reforma ONU nu este, pentru moment, un subiect de interes si serveste doar propriilor interese. Pe acest fundal, noul ambasador al SUA la ONU, John Bolton - neoconservatorul numit de George Bush in pofida opozitiei din Congres - a venit cu un pachet de 750 de propuneri de amendamente. O forma eleganta de a incetini orice proces de reforma.

Suprimate total

Totusi, ratiunea a triumfat. La capatul a saptamani de discutii si negocieri, Adunarea generala a ONU a adoptat, pe ultima suta de metri, proiectul declaratiei finale a summit-ului Natiunilor Unite. Un compromis care nu reflecta insa nici unul dintre obiectivele cele mai ambitioase ale lui Kofi Annan. Textul de 35 de pagini incurajeaza lupta cu saracia si lanseaza reforma ONU. Dar pentru a ajunge la aceasta formula menita sa impace pe toata lumea, au fost eliminate cele mai progresiste elemente din document. Se precizeaza doar ca statele membre trebuie sa "depuna toate eforturile pentru" pentru redactarea unei conventii impotriva terorismului, fara a oferi si o definitie a acestui flagel. De asemenea, proiectul nu precizeaza detaliile inlocuirii Comisiei pentru drepturile omului cu un consiliu. In ce priveste dezarmarea si neproliferarea, cele doua domenii nici macar nu si-au gasit loc in declaratia finala, fiind complet suprimate.

"Este o rusine"

"Evident, nu am obtinut tot ce am dorit. Cand sunt 191 de state membre, este greu de obtinut un acord", declara Kofi Annan, oarecum scuzandu-se. "Am dorit mai mult, dar am putut aborda chestiunile care ne-au interesat, ceea ce este deja un pas inainte", a adaugat el. "Marile teme absente sunt neproliferare si dezarmare. Este o adevarata rusine", a subliniat secretarul general al ONU, fara a cita statele care au respins aceste initiative. "Trebuie sa mentionez ca de-a lungul acestor ultime doua saptamani de negocieri, unii dintre delegati s-au concentrat asupra arborilor, uitand de padure, dupa parerea mea", a explicat Annan. Dar, in pofida acestui semiesec, diplomatii au calificat textul drept un progres dupa numeroase oscilatii.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe