Retragerea colonistilor din Gaza - prima sansa reala pentru rezolvarea unui conflict istoric

In aceasta saptamana se incheie un capitol foarte important al scurtei istorii a Israelului: pentru prima data, statul evreu a acceptat retragerea cetatenilor sai dintr-un teritoriu aflat sub ocupatie. Privit dinspre palestinieni, acest gest inseamna incununarea anilor de sacrificii si rezistenta armata, in timp ce Israelul sustine ca este un pas unilateral pentru instaurarea securitatii in regiune. Indiferent de cauzele care au dus la o astfel de evolutie, retragerea totala din Fasia Gaza si din unele zone ale Cisiordaniei poate reprezenta inceputul unui real proces de pace, intr-o zona a carei istorie este plina de evenimente violente.

Conflictul intre arabi si israelieni este un fenomen al epocii moderne si a devenit un conflict international major, imediat dupa ce Imperiului Otoman a pierdut puterea in Orientul Mijlociu, in favoarea Marii Britanii. Conflictul este legat si de cele doua Intifade palestiniene, dar inseamna cu mult mai mult decat o lupta intre palestinieni si israelieni, pe cateva fasii de pamant.

Mai multe razboaie si o serie incalculabila de revolte sangeroase si atentate sunt rezultatul pe care istoria le aminteste in legatura cu aceasta confruntare. Fundamentat pe ura dintre musulmani si evrei, conflictul a depasit de mult granitele originilor sale. Pe parcursul istoriei, in cercul vicios al razboiului dintre Israel si tarile arabe, Occidentul a avut mereu ceva de spus, iar acum, cele mai mari temeri, legate de extremism si terorism, sunt alimentate de insusi acest conflict. Jihadul, lupta "sfanta" a musulmanilor are ca tinta nu doar Israelul, ci o lume intreaga. In viziunea extremistilor islamici, Jihadul este razboiul ultim si inseamna "purificarea" lumii, adica uciderea fiecarei persoane in parte care nu imbratiseaza islamismul.

Copilul legitim al acestui apocaliptic "razboi sfant" este organizatia Al-Qaida, care sta in spatele atacurilor teroriste din New-York, Madrid sau Londra, ce au socat omenirea intreaga in ultimii ani.

Razboiul din 1948, cunoscut drept "Razboiul Independentei Israelului" sau "Al-Nakba", a inceput odata cu retragerea britanicilor, care stapaneau initial teritoriul, si declararea oficiala a statului Israel. Tarile arabe au refuzat Planul Natiunilor Unite prin care se propunea infiintarea unei capitale internationale a "Palestinei"- deopotriva crestina, musulmana si iudaica - la Iersualim. Iordania, Egiptul, Siria, Irakul si Libanul au invadat "Palestina" si s-au luptat sa distruga nou-nascutul stat israelian.

O mare parte a palestinienilor arabi au fost ucisi sau evacuati de armata israeliana. In replica, arabii au evacuat evreii din teritoriile ocupate. In plus, populatia evreiasca din tarile arabe a preferat sa plece, din cauza sentimentelor antisemite si a opresiunilor la care erau supusi de arabi. In jur de 800.000 de palestinieni arabi si 600.000 de evrei au devenit atunci refugiati. Evreii au fost asimilati de Israel, dar plastinienii au fost total neglijati si niciodata acceptati cu adevarat de tarile arabe. ONU a infiintat atunci campuri de refugiati pentru palestineini din Fasia Gaza.

Razboiul s-a incheiat cu un armistitiu, dar numai doua state arabe, Egiptul (in 1978) si Iordania (in 1994) au semnat acel act. Ierusalimul a fost taiat in doua iar Fasia Gaza si Cisiordania au fost declarate unitatati geografice distincte.

"Razboiul de sase zile" - 1967

Conflictul a fost initiat de Israel impotriva Egiptului. Atacurile surprinzatoare ale Israelului au dus la distrugerea intregii flote aeriene a Egiptului, aflata la sol. Israelul a cucerit atunci Fasia Gaza si peninssula Sinai. Iordania si Siria au intervenit impotriva Israelului. In urma conflictului, Iordania a pierdut Cisiordania - teritoriu format din Samaria si Iudeea, cunoscut drept "West Bank" (trad. - malul de vest). Siria a pierdut Inaltimile Golan, iar Ierusalimul a fost cucerit in intregime de Israel, fiind considerat si acum "teritoriu ocupat".

"Razboiul de Yom Kippur" - 1973

Egiptul si Siria au dorit sa recupereze teritoriile pierdute in 1973 si au atacat Israelul in ziua de Yom Kippur, una dintre cele mai sfinte sarbatori ale calendarului mozaic. Acest conflict a aratat, pentru prima data, ca Israelul este vulnerabil. In cele din urma, isrelienii au invins, recuperand teritoriile pierdute initial si, mai mult, largind spatiul de ocupatie in defavoarea Egiptului.

Razboiul din 1978 a fost provocat de Israel, care a invadat atunci Libanul. Desi operatiunea militara a avut efectul scontat, la interventia SUA, Israelul a semnat acordul de pace de la Camp David cu Egiptul si si-a retras o parte din fortele militare de pe teritoriul Libanului. SUA au incercat atunci sa convinga Israelul sa semneze un acord si cu "Palestina", dar israelienii au refuzat, pentru ca palestinienii cereau partea estica a Ierusalimului.

Razboiul din 1982 a fost provocat tot de Israel si tot impotriva Libanului. Scopul declarat al israelienilor era acela de a distruge militantii organizatiei Fatah, condusi de Yasser Arafat si stabiliti in sudul Libanului. Arafat a fost nevoit sa se retraga in exil in Tunisia. Controversatul atac al Israelului, cunoscut si sub numele "Masacrul de la Sabra si Shatila", a atras critici virulente din partea comunitatii internationale si a accentuat mai mult decat oricand ura arabilor impotriva evreilor. In jur de 20.000 de libanezi au fost ucisi atunci de israelieni.

Operatiunile au fost conduse de generalul Ariel Sharon, actualul prim-ministru al Israelului. Din acel moment, statul evreu a devenit tinta principala a gruparii Hezbollah, care lupta si astazi impotriva ocupatiei israeliene. Incoltit din toate directiile, desi castigase razboiul, Isarelul a inceput in 1985 sa-si retraga trupele din Liban. Abia in 2000, Isrelul a anuntat retragerea completa.

Intifada din 1987 sau razboiul sfant al palestinienilor a fost initiat pentru prima data ca o revolta a tinerilor impotriva ocupatiei militare din Fasia Gaza si Cisiordania. Liderul palestinian Yasser Arafat, aflat in Tunisia s-a implicat imediat in revolta. Insa lucrurile s-au complicat in momentul in care organizatiile extremiste Hamas sI Jihadul Islamic au intrat in scena. Intifada s-a incheiat prin "Acordul de pace de la Oslo", din 1993, dintre liderul palestinian si Israel.

Intifada din 2000 a izbucnit dupa ce politicianul Ariel Sharon, aflat in campanie electorala, a vizitat "Esplanada Moscheii" din Ierusalim. Sharon a castigat alegerile si a decis sa izoleze cu ajutorul armatei disputatul Ierusalim si sa impuna un control strict impotriva prezentei palestiniene in "orasul sfant". SUA au esuat pentru a doua oara sa convinga Israelul sa renunte, iar Ierusalimul a ramas "teritoriu ocupat".

Oficial, cea de a doua Intifada a luat sfarsit, dupa moartea lui Yasser Arafat, in 2004. Reluarea armistitiului dintre "Palestina" si Israel a fost parafata in februarie 2005, cu sustinerea UE, SUA si a Rusiei. Dupa 38 de ani de ocupatie pe teritoriile palestiniene, premierul israelian Ariel Sharon a propus un plan de retragere a refugiatilor israelieni din cele 21 de colonii din Fasia Gaza si din unele colonii din Cisiordania.

Disputa interna din Israel

Este pentru prima data in istorie, dupa razboiul din 1967, cand Israelul abandoneaza de buna-voie un spatiu cucerit pe teritoriile palestiniene. Planul de dezangajare al premierului Ariel Sharon, care a insemnat evacuarea intr-o prima faza a 21 de colonii din Fasia Gaza si a patru colonii din Cisiordania, a starnit reactii dramatice in randul evreilor haredi, numiti si ultraortodocsi evrei. O parte dintre refugiati, acompaniati de mii de israelieni ultraortodocsi care s-au strecurat in Gaza, in pofida interdictiei militare impuse, au dat de furca armatei, care a reusit cu greu sa evacueze miile de protestatari. Colonistii au iesit din case, agitand in semn de protest steaua galbena a lui David, purtata de evrei in Europa nazista. De ce se intampla acest lucru?

Ce legatura are nazismul cu retragerea din Fasia Gaza? Ce anume explica furia cu care toata lumea tine cu dintii de pamantul acestei inguste fasii, impotriva vointei guvernului care-i conduce si impotriva legilor impuse de acestia? Cine sunt refugiatii isrelieni care se intorc acum acasa? O serie de colonii religioase s-au stabilit in zona Gush Katif, din Fasia Gaza, in anii ‘70, moment in care Israelul aplica din plin politica colonizarii pe teritoriile palestiniene. Kfar Darom, Kerem Atsmona sau asa-zisa capitala Neve Dekalim au fost populate de fanatici religiosi ultraortodocsi. Acestia sunt membri ai celei mai conservatoare aripi a iudaismului ortodox.

"Haredi" este tradus, in limba ebraica, "cel ce tremura". Consiliul Yesha reprezinta miscarea lor de revolta impotriva evacuarii de pe teritoriile palestinene. Yesha inseamna in ebraica "salvare" si este un acronim pentru Gaza, Samaria si Iudea (Cisiordania). Diferenta de baza a conceptiei evreilor haredi, fata de cea imbratisata de majoritatea evreilor, consta in convingerea haredi ca Moise, pe Muntele Sinai, ar fi primit de la Dumnezeu nu numai Tora ci si Tanak-ul cartile sfinte ale religiei mozaice.

Memoria timpurilor in care comunitatile evreiesti erau puternic discriminate sunt elogiate cu sfintenie de ultraortodocsi. In zilele noastre, membrii haredi sunt recunoscuti dupa vestimentatia neagra, dupa accesorii si aspectul lor, care pastreaza cu fidelitate imaginea stramosilor din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea.

Pentru aceste persoane, parasirea Fasiei Gaza si aceptarea termenului de stat palestinian este echivalent cu apocalipsa. Credinta haredi ca acest pamant apartine Isrelului si memoria vie a tumultoasei istorii a evreilor sunt motivele principale ale disputei cu evreii laici, care accepta concesiile in speranta unei paci durabile.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe