"Prinsa intr-o revolutie": Relatari despre evenimentele din 1989

"Prinsa intr-o revolutie" se intituleaza prima parte a articolului publicat in Jerusalem Post de Michelle Mazel, sotia ambasadorului israelian aflat la post in Romania in decembrie 1989, Zvi Mazel, relateaza NewsIn.

"Era 21 decembrie 1989, ziua de iarna incepea oficial. In Bucuresti, vremea era inca neobisnuit de blanda si copiii se plangeau ca s-ar putea sa nu aiba zapada de Craciun. Adultii aveau alte griji. Zidul Berlinului cazuse si cu el ultimul regim comunist din Europa de Est, cu exceptia Romaniei. Situatia fusese tensionata de mai multe saptamani odata cu informatii neconfirmate ale unor revolte in provincie, cele mai serioase confruntari intre politie si demonstranti inregistrandu-se in orasul Timisoara", isi incepe relatarea sotia fostului ambasador israelian.

Ea spune ca totusi prognozele analistilor erau ca Ceausescu, care conducea tara cu o mana de fier, va pune capat in curand tulburarilor, prin urmare "majoritatea diplomatilor straini au simtit ca puteau parasi capitala ca sa petreaca sarbatorile acasa", scrie Michelle Mazel. "Chiar si Ambasada Israelului era neobisnuit de goala. Un diplomat cu rang inalt era la Paris pentru o conferinta, seful administratiei era in Israel din motive personale", isi aminteste Michelle Mazel, precizand ca ramasese la Bucuresti alaturi de sotul sau, ambasadorul.

Cei doi urmau sa se intalneasca la 22 decembrie cu un grup de 100 de noi imigranti din Uniunea Sovietica. Acestia aveau de asteptat cateva zile in Bucuresti cursa aeriana catre Israel. Ambasadorul si sotia sa aveau de gand sa le duca gogosi gatite de propriul bucatar si sa aprinda cu ei o lumanare cu ocazia Hanuka, sarbatoarea luminilor, insa acest lucru nu s-a mai intamplat.

Michelle Mazel isi aduce aminte ca in acea zi de 21 decembrie, Ceausescu, tocmai intors dintr-o vizita de stat in Iran, a decis sa se adreseze unui miting "spontan" de sustinatori din balconul cartierului general al partidului. "Se adunase o multime considerabila si echipe de televiziune din toata lumea venisera sa demonstreze ca batranul dictator inca detine controlul", povesteste Michelle Mazel. "Si apoi s-a intamplat ceea ce era de neconceput: au urmat huiduieli si fluieraturi furioase si au aparut bannere care cereau sfarsitul dictaturii. Un Ceausescu livid si socat a fost vazut fugind in cladire de milioane de oameni din Romania si din strainatate. Era bucurie pe strazile capitalei - dar nu a durat mult. Tancuri si trupe au ocupat pozitii strategice intr-o impresionanta demonstratie de forta care a confirmat parerea generala ca protestele erau doar o sfaraiala si ca ordinea va fi rapid restabilita", scrie sotia ambasadorului israelian. "Insa multimile care umplusera strazile nu mergeau acasa si aratau un straniu amestec de jubilare si teama", adauga Michelle Mazel, care isi aminteste ca in curand au izbucnit impuscaturile, dar nimeni nu parea sa stie cine trage.

Ambasadorul Zvi Mazel a decis atunci sa-l viziteze pe Moses Rosen, "legendarul rabin-sef al Romaniei", oferindu-i sprijin si protectia Ambasadei, in caz de nevoie, scrie Michelle Mazel, care l-a insotit pe sotul sau "prin orasul tensionat". Rabinul Rosen si sotia lui au luat o atitudine curajoasa, dar se putea vedea ca erau foarte ingrijorati, noteaza sotia ambasadorului.

Ea povesteste cum odata ajunsa acasa, a incercat sa afle mai multe, dar la acea data nu era nici internet, nici televiziune prin satelit, nici telefoane celulare si nici macar comunicatii telefonice directe. Convorbirile trebuiau formate prin operatoarea pentru liniile internationale si efectiv dura ore intregi pana la conectare, chiar si in cazul unui ambasador. Cei doi au mutat radioul pe Kol Yisrael, dar in acea seara de joi 21 decembrie se transmitea in direct un meci de baschet.

"In cursul noptii s-au auzit impuscaturi si orasul era tensionat, dar calm, ca si cum si-ar fi tinut rasuflarea asteptand sa vada ce se va intampla; oamenii au mers la munca", scrie Michelle Mazel. "Chiar inainte de pranz, lucrurile au luat o intorsatura urata si din nou s-au auzit focuri de arma. Nimeni nu stia ce se intampla, asa ca ne uitam atent spre ecranele televizoarelor - care ramaneau disperat de oarbe, asta pana aproape de pranz. Brusc a aparut un speaker si a spus unei natii in stare de soc ca a fost declarata starea de urgenta si ca ministrul apararii s-a sinucis. Eram pe punctul de a suna la Ambasada pentru a vorbi cu Zvi despre ce se intampla si sa-l intreb ce inseamna asta, cand a aparut un anunt si mai socant: Ceausescu si sotia lui au fugit. Au fost luati de un elicopter al armatei si dusi spre nordul tarii. Era bucurie pe micul ecran, prezentatori cunoscuti inainte ca fiind comunisti inveterati il repudiau acum pe dictatorul cazut si laudau democratia", isi aminteste Michelle Mazel care mai noteaza ca "entuziasmul lor a fost usor prematur".

"Din nou ceva se intampla. Garzile postate in afara resedintei disparusera. Seful unitatii de securitate care asigura protectia ambasadorului ne-a anuntat oficial ca pleaca spunand ca spera sa-si reia indatoririle 'mai tarziu'. Nu se va mai intampla asta: a fost ucis in timpul luptei", dezvaluie sotia ambasadorului.

Prima parte a relatarii ei se opreste cu imaginea cladirii ambasadei ramase nepazite in timp ce in jurul ei "parea sa fi izbucnit un razboi in toata regula. Sunetul mitralierei era acoperit de zgomotul de tun, in timp ce revolutia romana ajunsese sa fie in plina desfasurare", rememoreaza sotia fostului ambasador la Bucuresti.

Jerusalem Post anunta ca va publica o continuare a relatarii lui Michelle Mazel in 22 decembrie.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe