International • 5 Iunie 2009 • 12:50
In aceasi saptamana in care Milan Kundera a anuntat, public, ca se asuma ca scriitor francez, Fundatia Simone et Cino del Duca l-a desemnat laureatul anului 2009 al premiului mondial patronat de Institut de la France, care l-a distins, in 1997, pe Vaclav Havel, anunta Academia franceza.

Kundera va fi, astfel, recompensat pentru intreaga sa opera, covarsitor scrisa in limba ceha, desi, in ultimii ani, scriitorul a decis sa scrie in limba tarii sale de adoptie, motivand chiar, poetic, ca "locuim o limba, nu o tara", relateaza NewsIn.

In descrierea afisata pe pagina web a institutiei, este prezentat episodul exilului in Franta: "dezamagit de nationalitatea ceha, el devine cetatean francez". Ultimele trei romane, " La lenteur" (1995), "L'identité" (1997) si "L'ignorance" (2000), toate aparute in romaneste la editura Humanitas, si patru volume eseistice au reprezentat despartirea definitiva de Cehia, fiind scrise direct in limba franceza.

Scriitorul a declinat, saptamana trecuta, invitatia de a lua parte la un colocviu international care ii era dedicat si care, pentru prima data, avea loc in Cehia, chiar in orasul natal al scriitorului, Brno. In scrisoarea de refuz, Kundera le-a transmis cehilor ca "se considera un scriitor francez, care tine ca operele sale sa fie studiate ca literatura franceza si clasificate ca atare in librarii".

Exilat in Franta din 1975, Kundera vorbeste putin, laconic chiar, despre propriul trecut, biografia oficiala amintind doar ca s-a nascut in Moravia, la Brno, intr-o familie de muzicieni. Tanarul Kundera s-a apropiat de marxism si s-a inscris in Partidul Comunist la 20 de ani. Exclus pentru an, revine in partid si-si publica prima scriere, un volum liric intitulat "Omul, aceasta mare gradina" (1953) si inca doua lucrari in proza: "Ultimul mai" (1955, dedicat lui Julius Fucik, unul dintre eroii rezistentei comuniste din Cehoslovacia in cel de-al doilea razboi mondial), si "Monologuri" (1957).

Pana in mai 1968, Kundera a fost cunoscut ca unul dintre reformatorii din interior ai Partidului Comunist, dar episodul '68 l-a aruncat in dizgratie, astfel ca a emigrat in Franta, unde a publicat imediat, la prestigioasa editura Gallimard, romanul "Gluma". Franta, care tocmai se trezea din utopia comunista, l-a adoptat pe scriitor, care a predat, pe rand, la Rennes 2 si la Ecole des hautes Etudes. A continuat apoi sa scrie in limba natala, iar romanele sale au devenit etaloane pentru literatura de sub comunism. Primul roman al lui Kundera scris in limba tarii de adoptie, "Lentoarea" (1995), a aparut abia in 1985 si a fost urmat de "Identitatea".

In octombrie 2008, saptamanalul praghez "Respekt" l-a acuzat pe Kundera de delatiune, intelegand indepartarea de tara a scriitorului prin prisma sentimentului de vinovatie pe care acesta l-ar resimti. Potrivit publicatiei, Kundera l-ar fi turnat serviciilor de politie politica pe Miroslav Dvoracek, care a fost ulterior arestat si incarcerat timp de 14 ani. Milan Kundera a comentat atunci laconic dezvaluirile, negand orice delatiune.

In aprilie 2009, scriitorul ceh Martin Danes a scris un articol intitulat "De ce cehii il detesta pe Milan Kundera", sugerand ca intre scriitor si propriul lui popor exista distante de neparcurs. Cehii nu pot ignora nici banuiala ca scriitorul ar fi colaborat cu institutiile comuniste, dar nici nu pot sa-i ierte exilul benevol, prelungit si dupa caderea regimului comunist, scria Danes.

Nici tensiunile dintre Kundera si Vaclav Havel, marcate de polemici publice privind interpretarea evenimentelor din 1968, nu l-au ajutat pe scriitor sa recastige inima compatriotilor sai, mai ales ca, in divergentele cu Havel, acesta joaca rolul patriotului sacrificat pentru tara, iar Kundera pe cel al "egoistului care traieste doar pentru sine". De altfel, in cei 13 ani in fruntea statului, Havel a decorat zeci de personalitati culturale, dar nu a amintit niciodata numele lui Kundera

In octombrie 2007, Milan Kundera nu a revenit in Cehia pentru a primi distinctia literara nationala, invocand probleme de sanatate. Este, insa, la fel de adevarat ca niciun oficial ceh nu s-a deplasat la Paris, pentru a-i transmite premiul.

Scriitorul a fost distins, in 1973, cu Prix Médicis, pentru romanul "Viata e in alta parte", iar in 2001, Academia Franceza i-a decernat Marele Premiu pentru literatura, menit a-i recunoaste intreaga activitate literara.

Premiul mondial al Fundatiei Simone et Cino del Duca are ambitia de a recompensa un autor francez sau strain a carui opera transmite, in registrul stiintific sau literar, un mesaj al umanismului modern. Anual, fundatia decerneaza trei premii, unul pentru arheologie, in valoare de 200.000 de euro, un premiu stiintific si marele premiu mondial, ambele insotite de o recompensa financiara de 300.000 de euro.

Premiul mondial patronat de Institut de la France a mai fost decernat dramaturgului francez Jean Anouilh, disidentului rus Andrei Sakharov si presedintelui senegalez Leopold Sedar Senghor. Juriul este compus din personalitati franceze, anul trecut avandu-l in componenta pe fostul presedinte al Frantei, Valery Giscard D'Estaing.

Premiul poarta numele lui Cino del Duca (1899-1967), cel care a fondat grupul de presa Edition Mondiales.

Despre autor:

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.