Teheran: Mii de oameni se inghesuie sa vada 'Rinocerii' de Eugène Ionesco

Regizorul Farhad Aiish a ales sa distribuie in reprezentatie staruri ale cinematografiei locale, pentru a garanta succesul de box office al piesei. In sala au fost 4801 de spectatori, la premiera din City Theater de la Tehran, in vreme ce piesa “Khanjareha”, a lui Amir Atashani, a vandut doar 390 de bilete, informeaza NewsIn.

"Eugène Ionesco este unul dintre dramaturgii mei preferati. Piesa Rinocerii este foarte lunga, asa ca am rescris-o, dar incercand sa raman credincios originalului", marturiseste regizorul iranian. Gestul regizorului iranian a fost interpretat ca unul de curaj, el insusi fiind constient de riscurile asumate: "piesa se preteaza la diverse interpretari. Neindoielnic, publicul va avea propria sa interpretare”.

Critica totalitarismului sau rezistenta civila par a fi ratiunile pentru care publicul iranian este intrigat de comedia ionesciana. Descifrata ca parodiere si denuntare a regimului totalitar, piesa pune in scena epidemia fascismului si comportamentul mimetic al maselor, unde fiecare individ se transforma in animal. Metamorfozati in rinoceri, animale devastatoare, care se deplaseaza doar in grup, indivizii isi pierd unicitatea. Se pare ca in Iran, pe fondul amenintarilor ambitiilor nucleare ale republicii islamice, unde femeile care nu poarta "tchador" nu pot ocupa primul rand din sala de teatru, piesa are rezonanta unui avertisment.

Cu toate ca Ionesco a refuzat sa-si priveasca piesele in grila teatrului angajat, reprosandu-i, de pilda, lui Bertolt Brecht didactismul, replicile finale ale lui Béranger, singurul care rezista mutatiei, interpeleaza spectatorul: "Impotriva tuturor, ma voi apara. Sunt ultimul om, asa voi ramane pana la final. Nu capitulez!" Béranger devine simbolul libertatii si, mai mult decat atat, al singularitatii opuse uniformizarii unei societati care se "se masifica". Ramane singurul care gandeste pe cont propriu intr-un registru al limbajului stereotip, in care silogismele sunt formale si aberante: "Toate pisicile sunt mortale. Socrate este mortal. Deci, Socrate este pisica."

Prefata editiei franceze rezolva problema teatrului angajat: "Se spune ca teatrul lui Ionesco este angajat; asa si este, in favoarea individului, amenintat de marginalizare cand, in ciuda vulnerabilitatilor, rezista tentatiilor pe care el insusi le-a nascut".

"Rinocerii" a beneficiat de reprezentatii celebre, in regia lui Orson Welles, in 1960, la Royal Court, cu Laurence Olivier si Maggie Smith in distributie. In 2007, piesa a fost inclusa in Stagiunea Internationala de Toamna a Royal Court. In Romania, regizorul Gabor Tompa a montat piesa in 2006, la Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu, cu Marian Ralea in rolul lui Berenger.

Ionesco debuteaza ca poet, in 1928, in revista "Bilete de papagal", trei ani mai tarziu aparandu-i volumul de versuri "Elegii pentru fiinte mici". In 1934, ii apare volumul "Nu", pagini contestatare, care ii atrage antipatii in mediul literar romanesc. In 1942, emigreaza definitiv in Franta, unde scrie, in 1948, "La Cantatrice Chauve" ("Cantareata cheala"), pusa in scena de Nicolas Bataille, devenind primul laureat al premiului Alphonse Allais (1945). Primeste premiul Monaco si Marele premiu national al teatrului, in 1969, iar in 1985 este distins cu premiul T. S. Eliot-Ingersoll, in prezenta lui Saul Bellow si Mircea Eliade.
Moare in 1994, la Paris, iar slujba de inmormantare este tinuta la Biserica Ortodoxa.