International • 11 Martie 2009 • 12:21
John Kenneth Knaus, un agent al CIA care le-a furnizat arme tibetanilor in timpul Razboiului Rece, povesteste ca Informatiile americane stiau ca Dalai Lama urma sa plece in exil, gratie statiilor radio pe care le furnizase anturajului acestuia, relateaza AFP.

Cand reprimarea revoltei din Lhassa l-a obligat pe tanarul Dalai Lama sa plece in secret din capitala in martie 1959, inainte de a traversat pe jos Himalaya, Knaus antrena rebeli tibetani intr-o tabara CIA din Colorado. Serviciile americane de informatii nu au avut nicio legatura cu pregatirea operatiunii, organizata de tibetani, a asigurat Knaus, insa CIA a urmarit totul indeaproape, gratie unor statii radio de care dispunea anturajul liderului spiritual, relateaza NewsIn.

"Stiam", a povestit Knaus. Presedintele Statelor Unite, Dwight Eisenhower, a reusit astfel sa ramana informat constant despre drumul grupului spre frontiera. Presedintele "avea o harta pe care il urmarea pe Sfintia Sa cu un stilou", a povestit Knaus.

Acum in varsta de 85 de ani, Knaus intrase in contact cu un an inainte cu exilati tibetani, cand CIA i-a cerut sa le prezinte relatiile dintre China si URSS. "Mi-am dat seama imediat ca ei erau interesati de acest subiect la fel ca de razboaiele punice", isi aminteste barbatul. Insa tibetanii i-au cerut sa petreaca alaturi de ei Noul an tibetan in tabara de antrenament.

"M-am indragostit de tibetani", povesteste el. "Ei reprezentau tot ce imi doream sa vad la americani: sunt deschisi, prietenosi, perseverenti, loiali si incapatanati", povesteste Knaus.

Pana in 1968, cu doar patru ani inainte de apropierea dintre SUA si China concretizata prin vizita lui Richard Nixon la Beijing in 1972, CIA le-a furnizat arme rebelilor tibetani, dintre care sute au fost antrenati in SUA, apoi in nordul Indiei, unde Dala Lama si-a instalat guvernul in exil. Insa agentul CIA a fost foarte surprins de raceala cu care l-a primit Dalai Lama la prima lor intalnire, in 1964.

"Nu i-am inteles atitudinea. M-am prezentat aproape ca un convertit, un discipol. Cunosteam sute de tibetani, pe copiii lor, si imi erau dragi. Deci am fost dezamagit. Mi-a luat ceva vreme sa inteleg ca, in ochii sai, eu reprezentam intreaga problema: noi dadeam arme poporului sau, deci sustineam violenta, ceea ce nu putea accepta", a explicat Knaus, care si acum isi pune intrebari legate de ajutorul militar furnizat atunci.

"A meritat? Imi place sa cred ca da. A fost ceva tipic american: l-am ajutat pe cel oprimat", a conchis Knaus.

Despre autor:

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.