Cimitirul „pietrelor vorbitoare” de pe Insula Amrun de la Marea Nordului este locul de odihna al marinarilor inecati, al ucigasilor de balene si chiar al unor traficanti de sclavi. Insa acum acest cimitir unic se afla in pericol de a fi distrus

Imensele pietre funerare ornate poarta inscriptii lungi. Unele dintre ele sunt inalte de doi metri si cantaresc peste 800 de kilograme. Un total de 91 de asemenea pietre colosale, numite „pietre vorbitoare” aflate in Amrum, se afla in satul Nebel, in apropierea vechii biserici Saint Clemence. Pietrele funerare sunt protejate ca monumente istorice.

Agresorii pietrelor vorbitoare

La o privire mai atenta, daunele suferite de pietre devin evidente. Muschiul se intinde infloritor pe cele mai multe dintre ele. „Insa lichenii sunt cei care dauneaza cel mai grav”, explica pastorul bisericii, Friederike Heinecke. Ei se agata atat de strans pe pietre incat atunci cand se incearca indepartarea lor se desprind, in mod inevitabil, si literele inscriptiilor.

Amprenta vechilor mateloti

Pietrele au peste 400 de ani de vechine si fac parte dintr-o traditie unica de ingropare. Intrucat solul sarac si nisipos al insulei Amrum da- dea recolte slabe, locuitorii si-au cautat norocul pe mare. La bordul unor vase imense, ei au pornit spre Batavia, in directia in care in ziua de azi se afla Indonezia, au cumpa- rat grane din America si au trecut pe la Capul Horn. Multi dintre acesti marinari intreprinza tori au ajuns capitani de vas. Intorsi acasa, ei au adoptat un pretentios ritual funerar pentru mormintele lor. Pietrele au fost transportate din indepartatii Munti Weser si au fost decorate. Adevarate povesti de viata sunt gravate pe pietrele funerare. Variante similare ale acestora pot fi gasite si pe insula vecina Föhr.


Despre autor:

Atac

Sursa: Atac


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.