Cainele digital al Pamantului

Insa cand niciuna din cele enumerate nu mai poate face fata, cum este cazul unui atac din spatiu de exemplu, nu ne ramane decat sa ne gandim ca, folosind tehnologia de ultima ora am putea preintampina orice dezastru. Si, pentru a sustine aceste credinte, tot mai actuale, ale unei invazii extraterestre sau ale vreunei caderi neasteptate de asteroizi asupra Pamantului, idee tot mai cunoscuta in randul oamenilor de stiinta, cu ceva vreme in urma s-a hotarat instalarea unei camere digitale uriase, pe un telescop foarte cunoscut asa cum este cel din Hawaii. De aici s-au descoperit cele mai numeroase stele si planete in ultima vreme si, prin urmare, instalarea unei asemenea camere in aceasta locatie pare cel putin normala. Proiectul din care face parte si acest dispozitiv, menit sa aduca stabilitate si liniste in randurile celor care inca mai prezic un contact dur al Planetei Pamant cu un asteroid - a fost numit Panoramic Survey Telescope and Rapid Response System, sau mai pe scurt, Pan-STARRS. Acesta are ca scop monitorizarea cerului iar pe chipul digital al camerei, de un sfert de metru patrat, se regasesc nu mai putin de 4000 de bucatele separate, necesare fotografierii rapide si transmisiei de date catre un dispozitiv dedlicat, intreg dispozitivul fiind capabil sa detecteze orice asteroid cu o marime mai mare de 300 de metri.

Cea mai mare camera digitala, asa cum pare sa fie aceasta, are nici mai mult nici mai putin de 1,4 miliarde de pixeli, iar pana in 2010 urmeaza a fi instalata in intregime pe telescopul PS1 din Maui, Hawaii, impreuna cu tot sistemul automat de supraveghere al cerului. Noua camera digitala va permite vizualizarea unei suprafete mult mai mari de cer, datorita numarului foarte ridicat de pixeli. Marimea ei (un sfert de metru patrat) se justifica, daca ne gandim ca un singur pixel reprezinta o suprafata cam de 100 micrometri patrati, dimensiune ce se regaseste si la camerele digitale obisnuite. De aceea chip-urile camerelor digitale obisnuite au dimensiuni de aproape un centimetru patrat (1 milion pixeli x 100 micrometri patrati), iar cea tocmai instalata are cam un sfert de metru patrat (1 miliard pixeli x 100 micrometri patrati).

Un singur inconvenient ramane... : pentru o astfel de camera, transmiterea si procesarea datelor obtinute, in timp real este ceva mai dificila. Se stie ca timpul in care un chip al camerei inregistreaza o fotografie este de cateva zeci de milisecunde pentru o camera digitala obisnuita, si creste cu numarul exponential cu numarul de pixeli. Pentru a limita timpul de inregistrare al noii camere, inginerii au impartit chipul acesteia in cele 4000 de bucati amintite, fiecare bucata avand propria sa electronica de comanda. Astfel, toate bucatile componente pot lucra in paralel, permitand inregistrarea unei fotografii in mai putin de noua secunde. E totusi acceptabil, daca ne gandim la marimea camerei si a imaginii care se preia, nu-i asa?

Cu ajutorul acestei camere, telescoapele prezente in proiect, nu mai putin de patru la numar, vor putea detecta mai mult de 99% dintre asteroizii mai mari de 300 de metri, fiind de 100 de ori mai performanta decat telescoapele utilizate in prezent pentru aceasta monitorizare.

Putem sta prin urmare linistiti, iar singurul lucru la care ne-am mai putea gandi acum ar fi modul in care vom actiona atunci cand cainele nostru digital va incepe sa latre la asteroizii spatiali.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe