Teorii ale fizicii care au schimbat lumea

Anul acesta, Speculatiile favoritii pentru Premiul Nobel sunt pe Yakir Aharonov, de la Departamentul de Fizica, Stiinta si Ingineria Informaticii, Universitatea Chapman si Sir Michael V. Berry, cercetator afiliat Societatii Regale Engleze si profesor Emerit al Catredei de Fizica „Melville Wills”, Universitatea din Bristol, pentru descoperirea Efectului Aharonov-Bohm, respectiv a Fazei Berry inrudita cu acesta.

Secolul al XX-lea este unul al marilor descoperiri stiintifice, este epoca in care fizica atomica este fundamentata ca stiinta, apar idei revolutionare asupra relativitatii, se descopera noi galaxii, noteaza NewsIn.

In 1895, Röntgen descopera razele X, in jurul carora se vor articula preocuparile stiintifice ale primului sfert al secolului XX. Primeste primul Nobel pentru fizica in 1901, "pentru extraordinarele servicii pe care le-a adus prin descoperirea razelor denumite dupa el", potrivit motivatiei Comitetului.

Fizicianul german Max Plank, care a pus bazele teoriei cuantice la inceputul secolului XX, schimband astfel structura fundamentala a fizicii, primeste Nobelul pentru Fizica in 1918. Numeroase teorii asupra lumii au aparut de-a lungul istoriei, dar nici una dintre ele nu a fost la fel de seducatoare ca cea a inceputului de secol XX, a fizicianului german Albert Einstein.

In 1917, acesta formuleaza teoria relativitatii generale, primind distinctia Nobel patru ani mai tarziu, dar nu pentru teoria relativitatii, ci pentru "descoperirea legii efectului fotoelectric", asa cum este mentionat in motivatia Comitetului Nobel.

In 1913, Niels Henrik David Bohr vorbeste despre primul model de natura cuantica a atomului, primind Nobelul in 1922.
Werner Heisenberg, unul dintre fondatorii fizicii cuantice este laureat cu Premiul Nobel pentru Fizica in anul 1932. Heisenberg s-a aflat mai tarziu in fruntea programului pentru energie nucleara a Germaniei Naziste.

Erwin Schrödinger, fondatorul mecanicii ondulatorii a carei ecuatie fundamentala ii poarta numele, si Paul Adrien Maurice Dirac sunt recompensati de Comitetul Nobel in 1933, "pentru descoperirea unor noi forme productive ale teoriei atomice".

A doua jumatate a secolului XX sta sub semnul fizicii nucleare. Fisiunea nucleara este descoperita de O. Hahn (premiul Nobel pentru chimie, 1944) si F. Strassmann in 1938, dar va lua amploare abia in cel de-al doilea razboi mondial, odata cu proiectul Manhattan (1945) si exploziile nucleare de la Hiroshima si Nagasaki. Dupa prima explozie nucleara, fizicienii au inceput sa caute metode de domesticire a acestei surse de energie.

William Bradford Shockley, John Bardeen Walter si Houser Brattain se intalnesc in laboratoarele Bel Telephone. Ajutati de modelele fizicii cuantice, cei trei reusesc sa creeze in 1947 un nou dispozitiv, pe care ei il numesc persistor (ca amintire a eforturilor persistente pe care le-au facut), pentru care primesc Nobelul in 1956. Fusese descoperit tranzistorul. In urma acestor descoperiri, Bardeen continua studiul asupre supraconductorilor si ia un al doilea Nobel, in 1972. Descoperirea tranzistorului a revolutionat lumea moderna, inlocuind triodele utilizate pana atunci.

"Cand il voi intalni pe Dumnezeu il voi intreba doua lucruri: De ce exista relativitatea? Si de ce exista haosul? Cred cu adevarat ca va avea raspuns la prima intrebare", se pare ca ar fi rostit Heisenberg inainte de a muri, paternitatea frazei disputandu-si-o insa cu un alt fizician, Horace Lamb.