Artistul a fost transferat, vineri, la clinica din Austria, dupa ce anterior fusese internat la Spitalul Elias din Bucuresti pentru investigatii medicale.

Trupul neinsufletit al lui Stefan Iordache va fi depus marti dimineata, la ora 10.00, in foaierul mare al Teatrului National Bucuresti (TNB), urmand ca la pranz sa fie dus in localitatea Gruiu, unde artistul avea o casa de vacanta, pentru a fi inmormantat, informeaza NewsIn.

Cauza mortii se pare ca a fost o boala incurabila, cel mai probabil o leucemie, actorul tinandu-si ascunsa boala de prieteni si cunoscuti, care au primit vestea internarii si apoi a mortii sale ca un soc, scrie Romania Libera.

Dorinta cea mai mare a lui Stefan Iordache era sa moara pe pamant romanesc, noteaza Gardianul, citandu-l pe jurnalistul Florin Condurateanu, care a povestit ca in ultimele discutii avute cu Iordache, acesta spunea ca “doresc sa fiu ingropat pe pamant romanesc, sa creasca pe mine iarba romaneasca si sa calce pe mine talpa de roman, care, calcand pe mormantul meu, sa spuna: «Aici se odihneste un actor!»”.

Gardianul precizeaza ca in legatura cu starea de sanatate a lui Iordache nu s-au stiut niciodata prea multe, pentru ca discretia era una dintre caracteristicile sale. Actorul a solicitat conducerii spitalului confidentialitate asupra starii in care se afla.

Fostul director al Teatrului National I.L. Caragiale, Dinu Sararu, care il considera pe Iordache cel mai mare actor al tarii din ultimii 50 de ani, sustine ca maestrul “a murit ca un taran”. “Cu cateva minute inainte de a muri, a stiut si a cerut o lumanare”.

Numeroase personalitati din lumea teatrului, filmului si muzicii, dar si Presedintele Romaniei, premierul si ministrul Culturii si-au exprimat regretul in fata disparitiei artistului Stefan Iordache. Presedintele Traian Basescu a transmis duminica un mesaj de condoleante la incetarea din viata a actorului Stefan Iordache, despre care spune ca reprezinta "un urias al scenei si al filmului", iar inima sa a fost teatrul pe care l-a slujit in mod unic.

Ultima sa partenera, Maia Morgenstern, cu care Iordache a jucat in "Ecaterina cea Mare“, povesteste, pentru Cotidianul, ca Sala Mare a Teatrului National era neincapatoare pentru spectatorii care se inghesuiau sa-l vada. "Facea un rol deosebit cu o energie, un umor si un farmec unice. Pentru mine a fost un imens privilegiu sa joc cu Stefan Iordache si in teatru, si in film. Pierderea sa este pur si simplu ireparabila“, a incheiat actrita.

Potrivit Cotidianul, si prietenul sau de o viata Mitica Popescu este extrem de tulburat de moartea colegului sau: "Am avut parte in viata de oameni minunati. Dar Dumnezeu mi-a luat-o pe Poldi (Leopoldina Balanuta, sotia actorului, n.r.) si acum mi l-a luat si pe cel mai bun prieten. Am ramas singur si singuratatea e foarte grea. Am jucat mult impreuna, in ultimii ani am fost parteneri in comedia «Alex si Morris». Era o bucurie sa fii partenerul lui. Pacat ca acel spectacol nu a fost filmat. L-am iubit mult si-l iubesc in continuare pentru ca nu se poate sa fi disparut cu totul”.


Un "rahovean" la Bucuresti

Iordache s-a nascut pe 3 februarie 1941 la Calafat, insa copilaria si-a petrecut-o in cartierul bucurestean Rahova, un cartier care i-a lasat o impresie atat de puternica incat mai tarziu s-a declarat "rahovean", si nu bucurestean, mai scrie Romania Libera. Parintii, oameni fara prea multa carte, au vrut sa-l vada intelectual, intrucat baiatul arata un mare talent la stiintele exacte, geometrie si matematica. Actor, cum avea sa declare el insusi, a ajuns din intamplare, intrucat a picat la facultatea de medicina, visul copilariei fiind acela de a deveni medic, chiar daca parintii i-au "pus meditator un medic maior, ca sa urmez(e) medicina militara".

Stefan Iordache a debutat in 1963 la Studioul Casandra, cu rolul lui Arthuro Ui, in piesa "Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi oprita". De la debut, Stefan Iordache a intruchipat mari personaje din dramaturgia universala si nationala, in montari spectaculoase sub bagheta unor mari regizori romani.

Citeste si:

In Bucuresti, a jucat pe scena teatrului "C. I. Nottara" pana in 1977, apoi la Teatrul Mic pana in 1990. A fost angajat al Teatrului National din Craiova, unde s-a remarcat si prin rolurile din "Titus Andronicus", spectacolul montat de regizorul Silviu Purcarete, in 1992, care a marcat inceputul ascensiunii internationale a teatrului craiovean.

Cel mai recent rol al sau este Printul Potemkin in piesa "Ecaterina cea Mare", de George Bernard Shaw, pusa in scena, in 2008, de regizorul Cornel Todea la Teatrul National Bucuresti, in care partenera de scena i-a fost Maia Morgenstern.

Stefan Iordache a debutat in film in 1964, in "Strainul". Au urmat rolurile din "Diminetile unui baiat cuminte" in 1966, "Bietul Ioanide" in 1979, "Pruncul, petrolul si ardelenii" si "De ce bat clopotele, Mitica?" in 1981, "Glissando", in 1985, "Noiembrie, ultimul bal" in 1989, "Hotel de lux" in 1992, "Cel mai iubit dintre pamanteni" in anul 1993, "Eu sunt Adam" in 1996, "Omul zilei" in 1997 si "Faraonul" in anul 2004.

Actorul a fost distins cu numeroase premii: Karlovy Vary 1964, pentru "Strainul", ACIN 1978 pentru "Editie speciala", ACIN 1984 pentru "Glissando", ACIN 1989 pentru "Noiembrie, ultimul bal". Stefan Iordache a primit, in anul 2006, Premiul de Excelenta al Festivalul International de Film Transilvania.

S-a remarcat si prin colaborarile pe care le-a avut cu solisti ai muzicii usoare. Stefan Iordache a inregistrat albume de muzica usoara impreuna cu Sanda Ladosi si Elena Carstea, dar si romante, interpretate impreuna cu Gheorghe Dinica, Monica Anghel, Nelu Ploiesteanu si Marius Mihalache. Cel mai recent album al sau a fost lansat in 2007, "Magazinul de vise", despre care spune ca "este dedicat femeii, iubirii".

Intr-un interviu acordat ziarului "Adevarul", din 3 februarie 2008, la implinirea varstei de 67 de ani, Stefan Iordache spunea ca nu a vrut sa urmeze meseria de actor. Intrebat atunci, cine, daca nu el, a ales teatrul, Stefan Iordache a ridicat degetul in sus si a aratat catre cer.

Cat despre premii, actorul marturisea ca nu are orgoliul distinctiilor, dar ca „fara orgoliu nu faci nimic". „Doar cu modestia nu faci teatru. Modestia este, mai asa, spre prostie", a declarat el. Intalnirile care i-au marcat viata au fost cele cu Lovinescu sau cu regizorul George Rafael, sau cu sotia sa, Mihaela Tonitza, nepoata pictorului Nicolae Tonitza, despre care spunea ca este o binecuvantare de la Dumnezeu.

Intr-un interviu acordat la 22 iulie 2008 "Jurnalului National", Stefan Iordache a declarat ca nu vrea sa se mai implice in societate, ca acorda pentru ultima data un interviu si ca ce se intampla acum in Romania nu mai poate fi caracterizat nici de sensul peiorativ al ideii de telenovela. "Este ultima mea aparitie in public, in afara scenei, acolo unde bate inima mea", a mai spus actorul. "Nu mai vreau sa trancanesc, la ce foloseste? Sint mihnit. Nici vehement si nici suparat. Mahnit. Vorbim cu totii in vint, pentru ca nimic nu se schimba", a continuat Stefan Iordache.

In jumatatea de secol ce a trecut de cand a atins scena de teatru, "Regele Scamator" a ajuns unul dintre cei mai apreciati si respectati actori, noteaza Ziua. Desi nu a renuntat la casa din Capitala, Stefan Iordache s-a refugiat la proprietatea sa, pe care o avea de 15 ani, intr-un sat de langa Bucuresti, unde isi pregatea, in liniste, rolurile, citea, cultiva meri, facea vin sau taie iarba.

Secvente din "Cel mai iubit dintre pamanteni"