International • 20 Noiembrie 2009 • 13:00
Infiintand noi institutii, Europa spera sa puna capat marginalizarii sale progresive pe scena mondiala, in fata aparitiei "G2"-ului americano-chinez, in special dupa investirea lui Barack Obama la Casa Alba.
"In timp ce europenii conspira in jurul unor noi numiri (pentru functii prevazute de - n.red.) Tratatul de la Lisabona, vizand sa reprezinte fata externa a UE, stiu bine cat de mult este in curs de volatilizare puterea lor la nivel planetar", subliniaza Jeremy Shapiro si Nick Witney, doi analisti de la European Council for Foreign Relations. "Elitele europene sunt traumatizate de spectrul nesemnificativului", au adaugat el, comenteaza AFP, citat de NewsIn.

Turneul din Asia pe care l-a incheiat Barack Obama a confirmat pentru europeni schimbarile prioritatilor unei administratii americane care pare sa se concentreze mai mult in prezent pe celalalt mal al Pacificului, adica pe China. Lipsa presedintelui american de la recentele comemorari ale caderii Zidului Berlinului, la care nu a trimis decat un mesaj video, nu a trecut neobservata in UE. Dupa cum nu a trecut neobservata nici aparenta sa lipsa de interes pentru summitul UE-SUA de la inceputul lunii, organizat la Washington. Obama a participat la reuniune numai o ora si jumatate, dupa care s-a retras, lasandu-si invitatii europeni cu vicepresedintele sau Joe Biden. "Reprezentantii UE, incepand cu presedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso, nu au apreciat deloc acest lucru", potrivit unei surse europene.

Insa pierderea influentei continentului european nu este recenta. Principala putere din lume inainte de 1945, Europa si-a pierdut apoi acest statut, dar a ramas in timpul Razboiului Rece principala miza a relatiilor internationale dintre Statele Unite si Uniunea Sovietica. Insa dupa caderea Zidului Berlinului si a Cortinei de Fier, vechiul continent intereseaza mai putin si constata ascensiunea puterilor emergente. Ceea ce condamna tarile care il formeaza sa actioneze impreuna.

De aici decurge interesul acordat Tratatului de la Lisabona, care vizeaza sa permita UE sa isi faca auzita mai bine vocea, avand un presedinte stabil si un adevarat sef al diplomatiei, asistat de un serviciu diplomatic demn de acest nume.

"In fata Indiei, Chinei, alaturi de Statele Unite, trebuie sa afirmam existenta Europei. Toata lumea ne asteapta. In Africa pentru dezvoltare, la Copenhaga pentru clima", a apreciat saptamana trecuta ministrul francez de externe Bernard Kouchner, intr-un interviu acordat cotidianului Le Monde. "Vrem sa trecem de la o Europa pe care am construit-o cu precautie, pentru noi, la o Europa a actiunii", a adaugat el.

"Tratatul de la Lisabona ne ofera ocazia si resonsabilitatea de a juca un rol important la nivel mondial", subliniaza si omologul sau britanic, David Miliband, considerat la un moment dat favorit pentru postul de Inalt reprezentant al UE pentru afaceri externe.

Multe vor depinde de alegerea personalitatilor care vor ocupa cele doua functii cheie infiintate prin Tratatul de la Lisabona. Daca viitorul Inalt reprezentant poate deveni un adevarat ministru de externe, cel de presedinte al Consiliului European poate sa dezamageasca. "Din cauza rolului sau slab definit si in lipsa unor puteri executive, el va fi mai aproape de un secretar general al ONU pentru UE decat de o figura prezidentiala stralucitoare care strabate planeta", apreciaza Hugo Brady, analist la Center for European Reform, din Londra. "Faptul ca favorit pentru acest post este Herman Van Rompuy, care nu deranjeaza pe nimeni, pare sa confirme aceasta ipoteza", a adaugat el, ironic.

Despre autor:

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.