Declaratia universala a drepturilor omului implineste 60 de ani

Mai multe evenimente sunt organizate cu aceasta ocazie, majoritatea in Franta, unde va avea loc miercuri o ceremonie in prezenta oficialilor ONU, ai Comisiei Europene si ai unor ONG-uri, la Palatul Chaillot, unde a fost adoptat acest text.

Inspirata de Declaratia franceza a drepturilor omului si cetateanului din 1789 si de Declaratia de independenta a Statelor Unite din 1776, Declaratia universala a drepturilor omului apare dupa trauma provocata de cel de-al Doilea Razboi Mondial si dupa genocidul comis impotriva evreilor de catre nazisti.

"Toti fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si drepturi", prevede primul articol a Declaratiei, care in 30 de puncte enumera drepturile omului, civile, economice, sociale si culturale, "inalienabile" si "indivizibile".

Textul a fost adoptat de 58 de state care erau atunci membre ale Adunarii Generale a ONU, cu exceptia URSS-ului, tarilor din Europa de Est, Arabiei Saudite si Africii de Sud, care s-au abtinut.

Avand in vedere ca Declaratia este rezultatul unor dezbateri complexe si a fost elaborata in climatul inceperii Razboiului Rece, URSS-ul si tarile aflate sub dominatia sa au insistat pe "drepturile reale", economice si sociale, fata de "drepturile burgheze"- civile si culturale, aparate de democratiile occidentale.

Pe de alta parte, aceste democratii occidentale rezistau la ideea de traducere a acestei declaratii intr-un instrument juridic cu caracter de constrangere, temandu-se sa nu fie folosit impotriva lor de tarile colonizate. De fapt, abia in 1966 au fost adoptate de ONU doua texte cu forta de constrangere, care formeaza, alaturi de Declaratia drepturilor omului, Carta ONU a Drepturilor omului.

In pofida ambiguitatilor care au marcat formarea documentului, textul din 1948 ramane, potrivit juristului francez Rene Cassin, care a participat la elaborarea acestuia, "primul manifest pe care umanitatea organizata l-a adoptat vreodata".

Fara forta de constangere, Declaratia a inspirat toate tratatele internationale de dupa razboi, fiind recunoscuta ca fundamentul dreptului international in materie de drepturi ale omului. Conventiile internationale din 1979 impotriva discriminarii femeilor, cea din 1984 pe tema torturii, din 1990 cu privire la drepturile copiilor si formarea Curtii Penale Internationale in 1998 isi au originea in Declaratia drepturilor omului.

Textul a inspirat si "dreptul de ingerinta" si de asistenta umanitata, dragi ministrului francez de externe, Bernard Kouchner. Totusi, ea nu a impiedicat un nou genocid, cel din Rwanda din 1994, nici incalcarea zilnica a drepturilor fundamentale in intreaga lume.

Pe de alta parte, drepturile omului raman o "ideologie", potrivit termenului folosit de fostul ministru francez al justitiei Robert Badinter, ideologie contestata de state care denunta o viziune pur occidentala si care ii pun sub semnul intrebarii natura universala."Exista un curent suvernarist - fiecare este stapan la el acasa - reprezentat de China, Venezuela, Cuba, Myanmar, si un curent islamist, care considera ca drepturile omului sunt produsul unei gandiri religioase nepotrivite", a declarat Badinter, intr-o conferinta recenta, la Paris.

Pentru acest militant convins al caracterului universal al drepturilor omului, lumea a intrat "in recul" in acest plan de la atentatele din 11 septembrie si politica "dezastruoasa" dusa de Statele Unite, apoi de democratiile europene, sub acoperirea luptei impotriva terorismului. "Am renegat ceea ce pretindeam ca aparam si vom suporta consecintele mult timp de acum incolo", a avertizat el.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe