Asemeni lui Le Clézio, mari voci ale literaturii universale au primit recunoasterea Nobel, la fel cum scriitori consacrati nu se regasesc pe lista laureatilor cu prestigiosul premiu, desi au fost nominalizati, aminteste NewsIn.

Fara indoiala, faptul de fi laureat al Nobelului in literatura reprezinta o distinctie aparte, iar intrega procedura de selectare, nominalizare si alegere este ritualizata si creaza dezbateri pe scena culturala.

Anul acesta, dezbaterea s-a centrat pe opunerea a doua modele culturale: literatura europeana, cu temele ei clasice, versus literatura americana si temele culturii de masa. Fortata sau, din contra, subtila, dihotomia celor doua modalitati de a face literatura face parte din ritualul decernarii Nobelului in literatura, de multe ori anuntat de astfel de dezbateri.

Daca autori, dintre cei care au impus teme, stiluri si modele in literatura, ca Albert Camus (1957), George Bernard Shaw (1925), Henri Bergson (1927), Thomas Mann (1929), Luigi Pirandello (1934), William Faulkner (1949) si Jean-Marie Gustave Le Clézio (2008), se inscriu pe lista marilor castigatori, exista, in egala masura, si mari perdanti. Andre Malraux, autorul "Muzeului imaginar", desi nominalizat de mai multe ori, a ratat de fiecare data premiul, mai mult din ratiuni politice ori conjucturale. Anul acesta, in ciuda marilor asteptari, desi nominalizata, nici scriitoarea de origine romana Herta Muller nu a fost laureata.

Nobelul pentru literatura se acorda unui scriitor ca recunoastere a activitatii sale literare si nu premiaza o carte anume. Cu toate acestea, o incursiune in motivatiile juriului la alegerile facute indica o mutare a accentului, de la recunoasterea valorii strict literare a unui autor, la relevanta istorica si politica a temelor care sunt abordate, sau alte motivatii nejustificate, cum ar fi…varsta scriiitorilor.

Citeste si:

Spre exemplu, intr-un dosar publicat anul trecut in editia din octombrie a revistei "Lire", Jérôme Dupuis si Julien Bisson intra in culisele Nobelului, prezentand date din dosarele de arhiva ale Academiei Suedeze. Astfel, Andre Gide a primit Nobelul pentru literatura, gratie varstei. Raportul din 1947, semnat de academicianul Holger Ahlenius, noteaza: " Daca Academia vrea sa atribuie premiul acestui poet in varsta, acum este timpul." Pe de alta parte, Malraux, desi nominalizat la fiecare deceniu din 1947, a ratat premiul Nobel (1947, 1957 si 1967). In 1947, Malraux a pierdut Nobelul, in favoarea compatriotului Gide, iar documentele interne ale Academiei consemneaza: " Recunoastem talentul lui, dar este posibil sa-l recompensam inaintea unui scriitor mai varstnic, de importanta lui Gide?"

Pana ce un scriitor primeste Nobelul, se parcurge un intreg traseu ritualic al propunerilor, dezbaterilor si selectarii. Regula majora este aceea ca nimeni nu se poate auto-propune; in fiecare an, academicieni, asociatii literare si fosti laureati sunt solicitati pentru a intocmi propunerile care, de cele mai multe ori, ajung la un numar foarte mare, de patru, cinci sute de nume, pentru ca in final, intre nominalizati sa ramana numai cinci nume.

Procesul este intens, pentru ca sute de mii de pagini de literatura din diverse genuri sunt parcurse, cu ajutorul traducatorilor; asa, de pilda, a fost acordat Nobelul din 1966 unui polonez, Wislawa Szymborska, dupa ce un slavist a fost special adus la Academia Suedeza pentru a traduce poemele din poloneza.

Castigarea premiului Nobel are un mare impactpe piata de carte, chiar daca nu este o recunoastere stricta a valentelor literare ale unei opere
. Dupa ce Academia Suedeza anunta laureatul, editurile incep sa comande traduceri si sa pregateasca aparitia titlurilor celui distins ca pe un mare eveniment. Spre exemplu, dupa ce Orhan Pamuk a devenit laureatul anului 2006, au aparut in limba romana, sustinut, aproape toate cartile semnate de acesta.

Spre deosebire de premiul Nobel, exista o serie de alte distinctii literare care dau seama de impactul unei carti, nu a unei opere in ansamblu, poate mai semnificante pentru felul in care un autor isi inscrie stilul si problematica in literatura lumii. Man Booker Prize de exemplu, recompenseaza "cel mai bun roman" scris de un autor din Marea Britanie sau Irlanda (dateaza din 1969 si este in valoare de 50.000 lire sterline), iar National Book Award premiaza cartea anului (din fictiune, non-fictiune, poezie si debut) in Statele Unite ale Americii (din 1950, in valoare de 10.000 dolari).