Un raport al Securitatii legat de un turneu al Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra“ in Ungaria si Berlinul Occidental poate sta oricand la baza unui scenariu de film de mare succes. Si asta nu doar pentru ca faimosul actor Dem Radulescu a generat o problema de siguranta nationala dupa ce a cumparat o combina muzicala de 6.000 DM, suma considerabila la acea vreme. In cele de mai jos, veti vedea cum politia politica comunista ii veghea pe marii nostri actori sa nu fie influentati negativ de „decadenta capitalismului“. In acelasi timp, Securitatea era foarte atenta si la ce marfuri aduceau acestia de prin turnee, indiferent ca era vorba despre imbracaminte sau piese auto. Uneori, ai senzatia ca serviciul secret era mai preocupat de aparatele audio care intrau in tara decat de unele derapaje ideologice. Adevarul e ca si umorul involuntar al celui care a redactat respectivul raport e greu de egalat.

In toamna anului 1979, inaintea unui turneu in Ungaria si Berlinul Occidental, Securitatea a convocat colectivul Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra“ pentru o sedinta de „pregatire contrainformativa“. Pe scurt, actorilor le era interzis sa intre in legatura cu strainii intalniti la Berlin, dar mai ales cu redactorii postului de radio „Europa Libera“ ori alti ziaristi occidentali.

Nu toti dintre cei „prelucrati informativ“ au respectat indicatia. Dupa cum spunea chiar Securitatea, o parte dintre actori a avut o atitudine „de prietenie si amabilitate“ fata de Noel Bernard si Ioana Magura, de la „Europa Libera“. E vorba despre Victor Rebengiuc, Dan Jitianu, Marin Moraru, Florian Pittis, Ion Caramitru, Dan Nutu, Octavian Cotescu. Oare cum ar fi vrut Securitatea sa se comporte acesti oameni, atunci cand, dupa spectacol, au fost felicitati de catre Noel Bernard, directorul sectiei romane de la „E.L“? Indiferent de sentimentele pe care le nutreau actorii fata de jurnalistii de la acest post de radio, nu puteau sa le intoarca spatele, cu atat mai putin sa le spuna ca n-au dezlegare sa converseze cu strainii. Mai presus de orice, erau niste oameni educati. Oricum, ofiterii de la Bucuresti nu pareau prea iritati pentru ca mai multi actori au dat mana cu directorul de la „E.L.“, cel putin asta reiese din raportul intocmit: „Membrii colectivului au avut in general o atitudine de izolare si de neangajare in discutii cu cei de mai sus“. Adicatelea, cu Noel Bernard si Ioana Magura.

Goana dupa cumparaturi

Paradoxal e altceva. Raportul legat de turneul in Ungaria si Berlinul Occidental acorda un spatiu destul de mic „chestiunilor politice“, cum ar fi intalnirea actorilor de la „Bulandra“ cu directorul „Europei Libere“ - chiar daca acesta era declarat de catre Securitate un dusman al poporului. Altceva interesa. Intr-o masura mult prea mare, serviciul secret era preocupat de goana actorilor dupa cumparaturi. Poate ca nu va vine sa credeti, dar agentii Securitatii monitorizau targuielile facute de catre Gina Patrichi, Dem Radulescu, Octavian Cotescu, Marius Pepino. Nu intalnirea actorilor cu directorul „E.L.“ parea a fi principala chestiune abordata in raport - cum ar fi fost normal pentru o institutie care avea drept menire urmarirea a celor considerati dusmani ai regimului comunist de la Bucuresti, ci, mai degraba, modul in care artistii de la „Bulandra“ au facut rost de bani pentru targuieli de la romanii stabiliti in Occident. Dar iata ce scria Securitatea:

Citeste si:

„Ceea ce a caracterizat insa comportarea actorilor in Berlinul Occidental a fost, in primul rand, goana dupa relatii, in vederea obtinerii de bani pentru cumpararea diferitelor obiecte. Astfel, unele persoane care vorbeau limba romana din Berlinul Occidental veneau la hotel pentru a-i cauta si invita la masa pe multi actori romani.“

Sa te strici de ras, nu alta! Nu era vorba despre romani fugiti din tara, ci despre „persoane care vorbeau limba romana“.