Drama unei familii: Povestea de la portile Palatului Cotroceni

La marginea soselei Grozavesti, cand te abati pret de un strigat de portile Palatului Cotroceni si treci dincolo de tufele inalte ce insotesc drumul, te intampina zgomotos Samson si Patrocle, un maidanez greoi, dar constiincios in latratul sau de bariton, si un teckel negru ce tine sa-ti arate o rautate in opozitie flagranta cu statura nu tocmai impunatoare.

“Dumbrava” pe care o pazesc cei doi e departe de a fi minunata. Bidoane si galeti cu apa, surubelnite, lopeti si numeroase perechi de incaltaminte uzata zac ordonate pe pamant, in jurul unei mese joase, acoperite cu borcane si cani. Genti pline cu haine vechi atarna de trunchiul uscat al unui copac, devenit cuier. Intinse pe sarme, covoare batrane anunta si ele o prezenta umana. Le poti vedea atarnand ca niste draperii groase si de conductele cu apa calda, sub folii mari de plastic, menite sa tina departe ploaia. Sub tevile uriase, in spatele peretelui improvizat, saltelele prafuite incearca timid sa intregeasca imaginea a ceea ce ar trebui sa fie un camin.

"Erau alte timpuri. Ne descurcam mult mai bine. Chiria era mereu platita la timp, aveam mereu mancare pe masa”, povesteste Alexandra Agapie, de 44 de ani, despre vremurile in care au aparut cei patru baieti ai ei. A venit in Bucuresti acum 15 ani, dupa ce fabrica de textile din Pitesti unde muncea si-a inchis portile. Anii au trecut si nici ea, nici tatal copiilor nu au reusit sa-si gaseasca de lucru cu acte.

"Am adunat fier si cupru de dus la Remat, am vandut si reviste in Gara de Nord”, povesteste si Daniel Dragnea. Barbatul de 46 de ani adauga insa ca intotdeauna a reusit sa stranga suficient de mult incat sa poata plati chiria si intretinerea camerei in care locuiau si sa hraneasca familia.

Problemele au inceput sa apara acum doi ani, cand banii stransi au iesit tot mai putini la numaratoare. In curand, s-au vazut nevoiti sa isi caute adapost in strada. In februarie, sub amenintarea unei ierni ce nu parea prea grabita sa paraseasca orasul, conductele fierbinti au fost singurul refugiu in fata unui sfarsit tragic. A urmat o viata noua, cu greutati noi. O viata ce se pierde in intuneric la fiecare asfintit, fara curent electric si fara apa potabila, care trebuie adusa de peste drum, de la un centru de ingrijire si asistenta sociala pentru cei nevoiasi. O viata in care mancarea se face la lemne, din putinul adunat cu banii pe fiare si maculatura sau cu bunavointa celor de la o cantina sociala, de unde mai primesc cate ceva din resturile de peste zi.



"Sunt din ce in ce mai frecvente cazurile de persoane care vin din provincie pentru o viata mai buna si ajung sa hoinareasca pe strazile Capitalei”, observa Elena Adam, coordonator la Samusocial, organizatia non-guvernamentala ce administreaza centrul de zi in evidenta caruia se afla familia.

Ea subliniaza ca cei aflati in aceasta situatie sunt sfatuiti de obicei sa se intoarca acasa, pentru ca viata intr-un mediu necunoscut se poate dovedi mult mai dura decat s-ar putea astepta, mai ales daca au si copii in grija. Coordonatorul Samusocial isi aminteste de cazul unei fetite de sapte luni, care din cauza frigului si a umezelii s-a imbolnavit de pneumonie si a murit intr-o curte din zona Eroilor, sub un balcon unde familia ei improvizase un adapost firav.

Desi sunt sanatosi, in luminisul din spatele Gradinii Botanice, in casa lor din covoare si tevi, nici pentru cei patru baieti ai Alexandrei Agapie si ai lui Daniel Dragnea viitorul nu pare prea promitator. Marian si Andrei, de opt si sapte ani, ar trebui sa mazgaleasca deja bancile scolii. Niciunul din ei nu stie stie inca alfabetul. Gemenii Gheorghe si Ilie, de cinci ani, nu mai au nici ei mult pana la varsta primului ghiozdan. „Mi s-a spus sa-i dau la un camin, insa tot cu mine vor ramane. Atata timp cat am maini si picioare, copiii astia nu vor cersi”, afirma mama. Tatal viseaza sa-i vada pe toti la scoala. El insusi orfan dat spre adoptie si ramas singur in strada apoi, cu doar zece clase terminate, intelege ca este singura sansa ca fiii lui sa poata avea o viata mai buna. Se roaga sa-si gaseasca un serviciu cu carte de munca si sa aiba un salariu decent, ca sa le poata cumpara un generator de curent. Asa ar avea macar lumina pentru lectii si poate chiar un televizor care sa le aduca si lor povestile frumoase pe care el nu a stiut niciodata sa le spuna.

Potrivit estimarilor Samusocial, in Bucuresti traiesc in jur de 5.000 de persoane fara adapost, ajunse in strada in urma pierderii locului de munca, a conflictelor din sanul familiei, a escrocheriilor imobiliare sau a divorturilor.

• Cei dornici sa ajute pot face o donatie in bani sau bunuri casnice la adresele Samusocial: Sos. Grozavesti nr.82bis (cabinetul medico-psiho-social) sau Str. Cluceru Udricani nr.1-3, bl. 106A, Tronson 1, parter (sediul administrativ).

• Donatii se pot face si prin transfer bancar, catre urmatorul cont:

Nume client: SAMUSOCIAL din Romania

Cod IBAN: RO93BRDE441SV49929504410