Semnificatia si etapele crizei politice din R. Moldova

In prezent, el este singurul candidat la alegerile de vineri, despre care analistii moldoveni considera ca ar putea pune capat crizei politice din tara.

Blocajul politic din R.Moldova este generat de o prevedere a Constitutiei care stipuleaza ca presedintele tarii poate fi ales cu cel putin 61 de voturi din totalul de 101 ale Parlamentului. In prezent, alianta guvernamentala dispune de 59 de mandate in Parlament si mai are nevoie de doua voturi pentru alegerea propriului candidat la presedintia tarii. Acestea ar putea veni din partea celor trei deputati comunisti care au parasit partidul in noiembrie (Igor Dodon, Zinaida Greceanii si Veronica Abramciuc) sau din partea deputatului independent Mihai Godea, cu care Lupu a declarat ca va negocia.

In tentativa lor de a pune capat acestei crize, liderii coalitiei de guvernamant au decis organizarea unui referendum in septembrie 2010, cerandu-le cetatenilor sa se exprime cu privire la alegerea presedintelui tarii prin vot direct. Desi 87,8 la suta dintre alegatori au votat in favoarea alegerii sefului statului prin vot direct, rata de participare a fost de doar 29,05 la suta, ceea ce a condus la invalidarea referendumului si la continuarea crizei politice.

• Alegeri prezidentiale: Criza politica in R. Moldova

O noua tentativa de alegere a sefului statului a fost fixata pentru 18 noiembrie 2011, dar din cauza neintelegerilor din cadrul aliantei si a refuzului comunistilor de a participa la vot, la aceste alegeri nu s-a inregistrat niciun candidat. Astfel, Parlamentul a fost nevoit sa stabileasca o noua data pentru 16 decembrie.

Aceasta noua tentativa s-ar putea solda insa cu un succes, liderii AIE, angrenati in ultima vreme in certuri interne, exprimandu-si public sustinerea fata de candidatul aliantei, Marian Lupu. In plus, ca masura de singuranta ca va fi votat de parlamentarii celor trei partide din alianta, Lupu a propus ca acestia sa isi prezinte public buletinele de vot.

Criza politica din R.Moldova, declansata in urma scrutinului legislativ din 5 aprilie 2009, cand Partidul Comunistilor din R.Moldova nu a reusit sa obtina suficiente mandate pentru alegerea presedintelui tarii, ar putea sa se incheie vineri, dupa un interimat de peste doi ani.

• 2009

- 5 aprilie : Cetatenii moldoveni voteaza in cadrul alegerilor legislative, organizate la termen.

- 7 aprilie: Numerosi cetateni moldoveni ies in strada inainte de anuntarea rezultatelor, pentru a protesta fata de PCRM. Manifestantii sunt mobilizati prin retelele de socializare, fapt pentru care miscarea de contestare din R.Moldova devine cunoscuta in presa internationala sub sintagma "revolutia Twitter".

- 8 aprilie: PCRM obtine 49,48 la suta din voturi, respectiv 60 de mandate din 101 ale Parlamentului, situatie care ii permite alegerea unui Guvern dar nu si a presedintelui tarii, pentru care mai are nevoie de un vot.

- 10 aprilie: Vladimir Voronin acuza Romania de implicare in protestele din 7 aprilie.

- 5 mai: Prima sedinta a Parlamentului, in urma careia Vladimir Voronin este ales presedinte al Legislativului.

- 20 mai: Opozitia se uneste si blocheaza alegerea presedintelui tarii.

- 3 iunie: O noua tentativa esuata de alegere a sefului statului.

- 16 iunie: Dizolvarea Parlamentului si convocarea alegerilor anticipate. Tot in iunie PCRM primeste o lovitura dura, unul dintre membrii sai importanti, Marian Lupu, se retrage din partid.

- 8 august: Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Partidul Liberal (PL), Partidul Democrat (PDM) si Alianta Moldova Noastra (AMN) semneaza documentul de constituire a coalitiei de guvernare "Alianta pentru Integrarea Europeana".

- 29 iulie: Alegeri legislative anticipate, in urma carora PCRM pierde 12 mandate (obtine 48 de mandate). Cu toate acestea, celelalte formatiuni intrate in Parlament, Partidul Liberal (PL), Partidul Liberal-Democrat (PLDM), Partidul Democrat (PDM, condus de Marian Lupu) si Alianta Moldova Noastra (AMN) obtin doar 53 de mandate, cu opt mai putin decat sunt necesare pentru alegerea presedintelui.

- septembrie: In urma negocierilor, partidele din cadrul Aliantei isi redistribuie principalele functii in stat. Astfel, Mihai Ghimpu este ale presedinte al Parlamentului si exercita functia de presedinte interimar al tarii, Vlad Filat este investit premier (25 septembrie), iar Marian Lupu este sustinut pentru functia de sef al statului.

- noiembrie-decembrie: tentative esuate de alegere a presedintelui tarii.

• 2010

- 16 martie: Curtea Constitutionala decide ca Parlamentul trebuie dizolvat dupa 16 iunie, deoarece aceasta masura nu poate fi aplicata de doua ori intr-un an.

- 5 septembrie: Referendum cu privire la schimbarea modului de alegere a sefului statului, soldat cu un esec. Desi 87,8 la suta dintre alegatori au votat in favoarea alegerii sefului statului prin vot direct, rata de participare a fost de doar 29,05 la suta. Pentru validare era necesara prezenta la urne a unei treimi dintre alegatori.

- 28 noiembrie: Alegeri legislative anticipate, al treilea scrutin in ultimul an si jumatate. PLDM, PDM si PL obtin impreuna 59 de mandate, iar PCRM 42. Alianta Moldova Noastra nu reuseste sa mai intre in Parlament.

- decembrie: Negocieri in interiorul Aliantei, in urma carora Vlad Filat este investit premier, iar Marian Lupu este ales presedinte al Parlamentului, indeplinit functia de sef de stat interimar.

• 2011

- 20 octombrie: Parlamentul stabileste pentru 18 noiembrie data alegerii presedintelui tarii.

- 4 noiembrie: Trei deputati comunisti (Igor Dodon, Zinaida Greceanii si Veronica Abramciuc) parasesc PCRM.

- 15 noiembrie: Se incheie perioada de inscriere in cursa prezidentiala fara inregistrarea vreunui candidat.

- 25 noiembrie: Modificarea procedurii de alegere a presedintelui tarii, organizarea unui vot fiind considerata valabila doar daca vor participa 61 de deputati din totalul de 101.

- 2 decembrie: Parlamentul stabileste o noua data pentru alegerea presedintelui tarii, la 16 decembrie.

Desi au marcat inlaturarea comunistilor de la putere, alegerile din aprilie 2009 au insemnat si inceputul unei crize politice fara precedent in aceasta fosta republica sovietica, una dintre cele mai sarace tari din Europa, blocata intr-un conflict inghetat cu regiunea separatista transnistreana, potrivit MEDIAFAX.

Unitatea de care a dat dovada opozitia in fata unui PCRM care mai avea nevoie de un singur vot ("votul de aur") pentru alegerea presedintelui tarii a condus la un scrutin anticipat ce nu a reusit totusi sa clarifice situatia politica din tara. Desi comunistii au pierdut 12 mandate in urma acestui nou scrutin, desfasurat in vara lui 2009, opozitia unita nu a reusit sa obtina decat 53 de mandate, cu opt mai putine decat avea nevoie pentru impunerea propriului candidat la presedintie.

Acest nou blocaj, urmat de numeroase negocieri si tentative esuate de alegere a sefului statului a generat, in toamna lui 2010, un nou scrutin anticipat, al doilea in decurs de un an si jumatate.

In toata aceasta perioada, presedintia interimara a tarii este asigurata de presedintele Parlamentului, functie detinuta initial de Mihai Ghimpu, liderul Partidului Liberal (PL), apoi, dupa alegerile din noiembrie 2010, de Marian Lupu (care a parasit PCRM si a devenit presedintele Partidului Democrat). Acesta din urma a fost sustinut permanent de colegii sai din cadrul Aliantei pentru Integrare Europeana, formata in urma alegerilor din iulie 2009, pentru functia de presedinte al tarii.