Dincolo de tragedia umana care a urmat zilei de 11 martie si in cazul in care Fukushima nu va capata proportiile unui Cernobal, exista speranta ca Japonia sa poata sa-si revina si sa mearga pe o cale noua.
In ciuda unui inceput dezamagitor, guvernul are niste avantaje:
95% din datoria statului japonez este la cetatenii sai, si nu la un fond de imprumut international. Este greu de crezut ca acesti cetateni nu vor ajuta statul, in cazul in care guvernul le-o va cere, pentru a reconstrui orasul Sendai.
Forta de munca a Japoniei, in prabusire de ani buni, ar putea fi o piedica pentru reconstructie. Iar asta ar insemna o reorientare in ceea ce priveste politica imigratiei, caci granitele Japoniei sunt inchise muncitorilor straini. Cu exceptia urmatoarelor sectoare, strainii nu prea pot sa lucreze in arhipelag: expati corporatisti si muncitori necalificati care lucreaza ilegal. Economistii au incercat de mult sa convinga ca pentru a ramane competitiva din punct de vedere economic,
Japonia trebuia sa se bazeze mai mult pe forta de munca venita din exterior.
- Iar ce s-a intamplat la 11 martie pare sa faca din deschiderea granitelor un fapt imperios pentru reconstructia zonelor afectate, a infrastructurii si a caselor.
Procesul de reconstructie ar trebui sa dezcentreze importanta putere economica stransa in jurul orasului Tokyo. In ultimii 20 de ani toate corporatiile mari din arhipelag si-au mutat sediul in Tokyo, iar declinul institutiilor financiare regionale au incurajat o evolutie economica hipercentrailizata in capitala nipona.
Iar reconstructia zonelor afectate ar putea ajuta la o descentralizare a banilor si o dezvoltare regionala.