Nutritionist, catre parinti: "Daca voi credeti ca declansand un razboi impotriva mancarii o sa va ajutati copiii, va inselati"

"Un loc sub soare

Cand eram copil, rula la cinematograf un film cu o familie de americani care lasa totul balta si se muta pe o insula pustie. Motivul era o boala atipica a baietelului careia medicii nu-i dadeau de cap, asa ca singura idee a fost viata in salbaticie, departe de lumea civilizata cu toate neajunsurile ei.

Scenarii de acest gen au mai existat, insa mesajul era acelasi: dorinta de a trai cat mai aproape de natura, feriti de poluare, toxine si industrializare. Nostalgia unui paradis pierdut, in care omul sa fie parte din Univers, nu stapanul lui abuziv, exista in fiecare dintre noi. Filmul era cu happy end, baietelul se vindeca miraculos, dar e nevoie de mai mult decat o insula pustie. Ce descopera ei in salbaticie este cum sa fie impreuna, cum sa se cunoasca unii pe altii, cum sa-si umple viata cu lucruri frumoase si interesante, cum sa faca fata situatiilor de criza (de la frig pana la ursii din padure)-intr-un cuvant isi reconsidera viata.

Invatatura care rezulta din poveste este ca am uitat sa fim o familie, sa ne vedem unii pe altii, sa ne iubim si sa ne ascultam. Insingurarea si incrancenarea au pus stapanire pe noi si ne muscam unii pe altii cu speranta ca o sa ne fie mai bine. Nu cred ca asta e calea! Nu mai departe de ultima mea postare legata de alergii, care a declansat un val de furie si indignare. Chiar daca mesajul meu a fost rastalmacit, nu ma pot opri sa constat cat de grav si dureros este acest subiect.

Parintii copiilor alergici sunt disperati, adultii cu intolerante sunt anxiosi si dezorientati si toata lumea cauta un vinovat. Daca va face bine sa fiu eu acela, nicio problema. Insa pot sa va spun ca nu asta e solutia. Si cu cat cautati vinovatul, cu atat va va fi mai rau/mai greu. Exista lucruri in viata noastra pe care trebuie sa le acceptam, chiar daca nu ne convin si nu le intelegem. Bolie sunt un astfel de exemplu. Boala nu e o pedeapsa pentru faptul ca ai facut ceva gresit, sau ca nu ai stiut sa te pazesti- si aici nu vorbim de o raceala, ci de boli grave, de la cancer la alergii.

Citeste si:

Cu gândul la mâncare. La propriu

Viata e un mister si medicina e departe de a-i afla secretul. Insa dorinta noastra de a avea raspuns si remediu la orice problema de sanatate, eu o vad mai degraba ca pe o aroganta. Si eu am alergii si am vazut pe pielea mea ca atunci cand vrei mai mult sa le controlezi, situatia o ia razna cu totul. Cine e vinovat de asta? Am incetat de mult sa mai intreb, nu pot sa-mi pun la zid familia pentru ca am mostenit un teren alergic. Iar daca sunt alergica la parul de animale, asta nu inseamna ca voi inceta sa iubesc labradorii, indiferent de consecinte. Si apropo de familie, am avut un frate care a murit de cancer la 20 de ani. Atunci am considerat ca toti sunt vinovati, de la medici pana la Dumnezeu! Acum am invatat sa ma smeresc, daca se numeste Soarta sau Cernobil sau Genetica, nu ma ajuta cu nimic, el nu mai e.

Asa ca dragii mei parinti indignati de discriminarea si lipsa mea de empatie, nu eu sunt vinovata si nici solutia pentru tot raul din lume. Iar daca voi credeti ca declansand un razboi impotriva mancarii si industriei alimentare o sa va ajutati copiii, va inselati. Si ideea de a trai pe o insula pustie, la adapost de poluare si toxine, este pe cat de seducatoare, pe atat de utopica.

Citeste si:

Nutriţionistul Adina Rusu: Postul este o adevărată detoxifiere a...

Parerea mea este ca viata ne-a fost data sa ne bucuram de ea in fiecare zi si cum putem mai bine. Iar razboaiele si incrancenarea nu aduc decat suferinta de ambele parti. In loc sa cheltuiti bani multi pe analize sofisticate si sa cautati vinovatii pentru raul copiilor vostri, indemnul meu e sa fiti real alaturi de ei, ca si cum de maine lumea ar disparea si asta ar fi ultima zi petrecta impreuna. Iar voi, oameni mari cu intolerante, uitati o clipa de razboiul cu mancarea si cautati motive de satisfactie si bucurie in viata voastra de acum, nu de maine!

Cu totii avem un loc sub soare, doar ca il otravim si il intunecam cu atata nemultumire, furie, frustrare si incrancenare. Viata ne-a fost data sa o traim, nu sa o intelegem. Si pentru unii dintre noi chiar nu mai exista 'maine'. Deci singura certitudine care o avem este 'azi' si 'acum'. Faceti ce puteti mai bine cu/din asta", a scris Mihaela Bilic pe Facebook.

Citeste si:

Anca Serea, declarații despre felul în care a ales să își educe...

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe