Viorica Dancila, povestea din spatele infierii fiului sau: Am plans si eu, si el, si tatal lui

"Era ziua de 4 ianuarie, eram la serviciu. Noaptea, pe la 1-2 noaptea, vorbeam cu o prietena care era centralista. Mi-a spus ca e necajita. Mi-a zis ca a vorbit cu omoloaga ei de la spital ca a fost abandonat un copil si mi-a spus ca va merge sa vada acel copil. Copilul plangea mereu.M-a intrebat daca merg si eu cu ele si am zis da. Am mers cu ele doua, la spital, sa vedem copilul abandonat. Mama sa il abandonase. Nu o acuz. Atunci am acuzat-o. Dar, am aflat situatia critica in care se afla, cu inca 7 copii acasa, cu sotul intr-un spital din Bucuresti. Mi-a zis ca nu avea de gand sa il mai ia de acolo. Am vazut un ghemotoc mic, de 4 zile, care isi striga disperarea. Mi-am dat seama ca acela era destinul meu, ca trebuia sa adopt acel copil. A fost o chestiune de moment. Mi-am dat seama ca nu il pot lasa acolo.

Am mers acasa si am vorbit cu sotul meu si nu a fost foarte incantat. Mi-a spus ca avem 26 de ani, suntem tineri, cum te vei descurca cu un copil. Aveam un apartament cu doua camere, era mobilat doar in dormitor si bucatarie. M-a intrebat daca pot sa il iubesc. Am simtit ca nu pot sa abandonez acel sufletel. Sotul meu l-a iubit de cand l-am adus acasa. Am vorbit cu mama mea, cu socrii mei, dar erau foarte retinuti.

Atunci nu era aparatura, ca sa stim daca e sanatos. Pe data de 6 ianuarie m-am internat in spital cu fiul meu, cu Victor. A trebuit sa invat sa il hranesc, sa il shimb, ma rugam de alte mame sa il hranesca. Am stat in spital doua saptamani. A venit sotul meu si ne-a luat.

A fost si este copilul nostru si il iubim foarte mult. Cand am facut botezul au venit toti prietenii, toti colegii. Imi aduc aminte cand a zis 'mama'. A zis o singura data 'mama', apoi a zis numai 'tata'.

In prima lui zi de scoala am mers toti cu el, si bunicii. La o luna si ceva dupa ce l-am luat pe Victor acasa am mers acasa la familie. Avea certificat pe numele vechi. M-am dus si m-am intalnit cu femeia care l-a abandonat. Mi-a multumit, mi-a spus ca se bucura. Mi-a zis sa infiez si fetita, Aurelia, avea ochii foarte frumosi, dar nu am putut. Eram la inceput de drum. Ca sa luam laptele pentru Victor se ducea tot salariul meu. Fetita avea 3 sau 4 ani.

Citeste si:

Cum a început povestea de iubire dintre Gina Pistol și Smiley: „Așa...

Intre timp, tatal copilului a decedat, in martie. Am decis de atunci ca sa nu ne intersectam, sa nu punem vreodata copilul sa aleaga. Nu l-a cautat niciodata pe Victor. Primul certificat a fost pe alt nume. I-am pus numele Dancila si i-am schimbat si prenumele, Victor. Am spus ca poate nesansa lui se va transforma intr-o victorie in viata. I-am pus si Florin pentru ca suntem oameni credinciosi.

Avea vreo 15 ani, era un pic mai rebel. Atunci i-am spus ca e infiat. Intr-o seara am vorbit cu el si i-am spus ca nu e normal ceea ce face si i-am zis ca ii luam calculatorul. M-a spus; poti sa ma pedepsesti pentru ca nu sunt copilul tau!'. Mi-a zis ca i-a spus un copil. Am plans si eu, si el, sa tatal lui.

Nu ne este rusine, atat ca ne-a ranit foarte tare. Ca mama m-au ranit foarte tare si pe sotul meu, l-au ranit si pe el. I s-a reprosat ca nu a luat legatura niciodata, Victor e un copil foarte bun. El are o familie, aici a deschis ochii, nu se poate identifica cu alta familie, Victor nu e un copil rau, dar asta e familia lui, nu-l poti desprinde din familia care de la 4 zile a fost alaturi de el.

Citeste si:

Viorica Dăncilă a plecat din PSD după 26 de ani și s-a înscris...

L-am ajutat sa treaca peste moment (n.r la 15 ani), i-am zis ca daca vrea sa mearga sa ii vada nu ma supar, merg cu el. Mi-a zis - voi sunteti mama si tatal meu si nu vreau acest lucru. Am mers impreuna la inot, judecam impreuna tenis de masa, joc tenis de masa. Timpul a cicatrizat o rana care s-a redeschis", a povestit prim-ministrul, potrivit stiripesurse.ro.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe