Este RUSINEA o treapta in educatie?

De secole intregi majoritatea adultilor, fie ca sunt parinti sau educatori, sunt convinsi ca fara a inocula copiilor sentimentul de “rusine” nu ai cum sa obtii un comportament dezirabil din partea lor.

Zilnic auzim fraze care ni se par banale si chiar normale, adresate copiilor, de genul:

• ”Vai, ce rusine sa plangi pentru atata lucru!”
• ”Nu ti-e rusine sa faci asa ceva?!”
• "E rusinos sa faci pe tine, numai bebelusii fac asta!”
• ”In locul tau as intra in pamant de rusine!” si asa mai departe.

Ce implica sentimentul de “rusine”?

In primul rand acesta este un sentiment indus, invatat: niciun copil nu vine pe lume rusinat. Desi avem o capacitate spre rusinare, tendinta de a ne simti rusinati in anumite contexte se deprinde, nu ne rusinam pana nu ni s-a spus ca asta ar trebui sa facem.
Rusinea este una dintre cele mai puternice emotii si care ne poate face sa ne simtim in culmea penibilului, jenati din cale afara, prin urmare nu are cum sa fie un sentiment pozitiv!

Cand un om simte rusine, in ea este inclusa scaderea stimei de sine, dispret fata de propria persoana, umilinta, dorinta de “a fi inghitit de pamant”, de a fugi, de a deveni invizibil.

Un om rusinat se simte respins, injosit, demn de dispret si de batjocura, este un sentiment insuportabil si daca ne-am face o introspective sincera sa constientizam cum ne simtit noi, ca adulti, cand simtim rusine, nu am mai folosi niciodata aceasta metoda asupra copiilor.

Rusinea construieste copilului o proasta imagine de sine, il face sa aiba ganduri si sentimente negative fata de propria persoana care in timp va duce la o stima de sine extrem de scazuta si la subapreciere. Rusinea provoaca suferinta copiilor, suferinta pe care de cele mai multe ori nu o observam, tindem sa o ignoram, deoarece rusinea nu are o expresie faciala care sa-i corespunda si care sa fie usor recunoscuta.

Citeste si:

Anca Serea, declarații despre felul în care a ales să își educe...

Citeste mai multe in CLUBUL BEBELUSILOR.

---

Despre autor: