Mircea Diaconu a fost mai mult decât un actor, a fost o voce a epocii sale. Un simbol al artei românești, al libertății de gândire și al curajului de a fi altfel. Viața lui s-a împletit cu scena, cu politica și cu o familie discretă, dar profund iubitoare. De la Vlădești la Teatrul Bulandra, de la „Actorul și sălbaticii” la Parlamentul European, Diaconu a fost mereu un om al contrastelor și tocmai de aceea, imposibil de uitat.

Iubiri, familie și un sfârșit discret

Mircea Diaconu, născut pe 24 decembrie 1949 în Vlădești, județul Argeș, a fost o figură emblematică a teatrului și cinematografiei românești. În 1980, s-a căsătorit cu actrița Diana Lupescu, alături de care a avut doi copii: Ana și Victor. Ana a ales o carieră în domeniul comunicării și relațiilor publice, în timp ce Victor s-a orientat către arte plastice, studiind scenografia și pictura. ​

Mircea Diaconu s-a stins din viață pe 14 decembrie 2024, la vârsta de 74 de ani, cu doar zece zile înainte de a împlini 75 de ani. Actorul suferea de cancer la colon și a fost internat la Institutul Clinic Fundeni din București, unde a fost tratat până în ultimele clipe ale vieții sale. Anunțul decesului a fost făcut public de soția sa, actrița Diana Lupescu .​

Trupul neînsuflețit al actorului a fost depus la Teatrul Nottara din București, instituție pe care a condus-o între 2004 și 2011, pentru ca admiratorii și colegii să-i poată aduce un ultim omagiu. Înmormântarea a avut loc pe 17 decembrie 2024, la cimitirul din Săftica, într-un cadru restrâns, alături de familie și prieteni apropiați .​

Plecarea sa a lăsat un gol imens în lumea artistică românească, fiind considerat unul dintre cei mai importanți actori ai scenei și ecranului românesc, cu o carieră remarcabilă în teatru și film.

Copilărie și formare artistică

A absolvit Liceul din Câmpulung Muscel în 1967, unde s-a remarcat prin pasiunea pentru literatură și artă. Această înclinație l-a determinat să urmeze cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, pe care le-a finalizat în 1971. În timpul studiilor, a fost obligat să se înscrie în Partidul Comunist Român în al doilea an de facultate, datorită rezultatelor academice excelente.

Carieră în teatru și film

Mircea Diaconu a avut o carieră impresionantă în teatrul și cinematografia românească, desfășurată pe parcursul a peste cinci decenii. A debutat pe scena Teatrului Bulandra în 1970, în piesa „Harfa de iarbă” de Truman Capote, sub îndrumarea regizorului Liviu Ciulei. În 1972, a fost angajat oficial la Teatrul Bulandra, unde a rămas până în 1982, interpretând roluri memorabile în piese precum „Noaptea regilor” și „Furtuna” de William Shakespeare. ​

În 1982, s-a alăturat Teatrului Nottara, unde a continuat să impresioneze publicul cu interpretări de excepție în spectacole precum „Pădurea” de Aleksandr Ostrovski și „Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu. Între 2004 și 2011, a ocupat funcția de director al Teatrului Nottara, contribuind semnificativ la dezvoltarea repertoriului și la promovarea tinerelor talente. ​

În cinematografie, Mircea Diaconu a debutat în 1971 cu filmul „Nunta de piatră”, regizat de Dan Pița și Mircea Veroiu. A urmat o serie de roluri notabile în filme precum „Actorul și sălbaticii” (1975), „Profetul, aurul și ardelenii” (1978), „Buletin de București” (1982), „Asfalt Tango” (1996), „Filantropica” (2002) și „Ticăloșii” (2007). ​

Pe lângă activitatea sa artistică, Mircea Diaconu a fost și profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, unde a format generații de actori. De asemenea, a fost membru în Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) până în 2004. ​

Mircea Diaconu a fost recunoscut pentru versatilitatea sa, abordând cu succes atât roluri dramatice, cât și comice, și rămâne o figură emblematică a culturii românești.

Premii și recunoașteri

De-a lungul carierei sale remarcabile, Mircea Diaconu a fost onorat cu numeroase distincții care reflectă contribuția sa semnificativă la cultura românească:​


  • Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, acordat pentru meritele sale deosebite în domeniul artistic. ​


  • Titlul de „Artist al Poporului”, o recunoaștere a impactului său profund asupra teatrului și cinematografiei din România. ​


  • Premiul de Excelență la Festivalul Internațional de Film București în 2013, evidențiind performanțele sale excepționale în arta cinematografică.


  • Premiul pentru interpretare rol principal masculin pentru filmul „Filantropica”, acordat de Uniunea Cineaștilor din România (UCIN), subliniind talentul său actoricesc deosebit. ​


Aceste distincții reflectă nu doar talentul său incontestabil, ci și dedicarea și pasiunea cu care a slujit arta teatrală și cinematografică românească.

Mircea Diaconu rămâne o figură marcantă a culturii românești, un artist dedicat și un om cu o viață personală discretă, dar împlinită. Moștenirea sa artistică și umană va continua să inspire generații viitoare.


Despre autor:


Ultima actualizare: 17 Aprilie 2025 - 04 : 04

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.