Cristian Popescu Piedone, fost primar al sectorului 4, a publicat „declaratie pe propria raspundere” in care spune ca a facut tot ce a putut in cazul incendiului de la Colectiv si ca alte persoane, care apar la TV, nu au facut tot posibilul ca aceasta tragedie sa nu se mai repete.

Declaratie pe propria raspundere,

"Este octombrie 2018. Este o toamna tarzie si e tarziu pentru multe, insa, niciodata nu e prea tarziu pentru o confesiune de suflet. E imposibil sa poti sa vorbesti , poti doar sa simti. O durere surda si muta, care se imprastie in toata fibra ta de om. De prea multa durere, a lor si a noastra, a tuturor, am ramas atunci mut. Iar apoi, vorbele mi s-au amestecat ciudat, ca si cum nu ar fi fost ale mele, ci ale unui suflet cu dizabilitati. Asa ma simt acum. Simt cu toata fibra mea de parinte si de om ca timpul nu mai poate rezolva nimic, suntem captivi si mutilati pe viata. Ce s-a schimbat? Mai nimic…oameni la fel de spoiti, deghizati in himere, care in urma cu 3 ani pozau in imaculati si se bateau cu pumnul in piept ca pot transforma fara niciun sprijin Iadul in Rai, in schimb, erau gata vanduti Diavolului, caruia ii inchinau ode televizate sunt si astazi la fel de liberi si unii dintre ei, la fel de sus- pusi. Ministrii, secretari de stat, chiar si fosti primari ocupand si atunci si acum functia suprema in stat, spunand ca a fost nevoie sa moara oameni...de parca atunci cand erau primari, nu ar fi autorizat fix dupa aceeasi lege, aplicabila si astazi de toti primari din Romania.

Colectiv nu a fost si nu trebuie sa ramana doar un incendiu intr-un club

Colectiv nu a fost si nu trebuie sa ramana doar un incendiu intr-un club. A facut cineva in tot acest timp tot posibilul pentru ca astfel de tragedii sa nu se repete? Nu! Nu! Nu! Au incercat doar sa faca din administratia publica o marca expirata, au incercat sa zugraveasca sistemul medical romanesc drept un bastion in lupta cu moartea, cand, in fapt, s-a dovedit a fi un imens colos cu picioare de lut, un ucigas ipocrit care nu lasa in urma decat farame de suflet. In ce tara traim? In cea in care toti cei aflati la putere atunci si acum au uitat si uita ca exista cetateni, intr-o tara abandonata de proprii conducatori. Este o suferinta publica uriasa, care a parjolit doar constiinte, acolo unde ele au existat insa, suferinta nu este a celor ce respira aerul rarefiat si vremelnic al puterii. Este despre ce a pierdut fiecare dintre noi, despre cate bucati s-au smuls din noi, despre tortura fiecaruia si a tuturor. O durere organica, colectiva. Cum sa pot sa exprim vreodata ce am simtit, ca persoana care a incercat sa-si asume toate responsabilitatile? In acele momente nu ma consideram primar, eram doar un om care a purtat in brate, in fuga teribila catre viata, alti semeni . Am si acum in nari, pe retina si imprimat pe viata in cortex acel iad.

Ales de oameni care mi-au dat increderea lor, am crezut ca trebuie sa fac tot ceea ce depinde de mine sa nu-i dezamagesc. Cand strada a pichetat sediul primarei, printre aceia care mi-au cerut demisia nu se numarau cei care m-au trimis la munca in sprijinul comunitatii locale. Erau nistre straini, oameni care nu aveau de-a face cu administratia si care nu puteau evalua activitatea mea ca primar. Ce-mi reprosau? Nici ei nu stiau. Cunosteau oare procedura de acordare pentru avizul si autorizatia de functionare? Auzisera vreodata de declaratia pe propria raspundere? Puteau spune cu mana pe suflet ca am grest ca primar? Prea multe intrebari, nu? De ce nu am chemat in sprijinul meu pe cei care si astazi au incredere in mine, pe oamenii din Sectorul 4? Din respect fata de cei care au plecat sa spuna in Ceruri povestea sinistra a unei nopti de octombrie. Demisia mea nu a fost un act de normalitate. Am fost ales, nicidecum numit intr-o functie, ca altii, iar oamenii din Sectorul 4 trebuiau sa ma trimita acasa, nu ultrasii din galeriile de fotbal. Am decis insa sa plec singur si nu am plecat cu umerii plecati, pentru ca Dumnezeu imi este calauza si singurul martor. Ceea ce au insemnat acele zile voi spune in fata judecatorului, iar in zilele in care am fost arestat , am asteptat pentru o clipa ca DNA-ul sa aresteze cei peste 3600 de primari din Romania ,care au eliberat autorizatii/acorduri de functionare , la fel ca si mine , respectand legea.

Citeste si:
Anchetă după incendiul de la Hidrocentrala Porțile de Fier 1. A...
Anchetă după incendiul de la...

Ceea ce am fost si sunt, Dumnezeu stie. Am fost si eu un primar printre atatea mii de primari din aceasta tara, mai bun sau mai rau decat unii sau decat toti ceilalti. Mai mult decat orice pe lume, am fost si am sa raman intotdeauna

Cristian Popescu – Piedone
De profesie om", a scris Piedone pe Facebook.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.