8.000 de copii mai traiesc inca in institutiile din Romania. Un studiu arata care sunt pasii catre inchiderea acestora

Studiul este bazat pe experienta de lucru a Hope and Homes for Children in Romania si descrie, pas cu pas, procedurile de inchidere a institutiilor pentru copii, cu exemple concrete ale unor centre inchise de-a lungul timpului de fundatie in parteneriat cu autoritatile si este oferit tuturor autoritatilor locale si centrale, precum si partenerilor organizationali (Directii Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului, Serviciile Publice de Asistenta Sociala si ministere relevante) pentru a prezenta metoda Hope and Homes for Children de abordare a procesului de dezinstitutionalizare, etapele si mecanismele folosite.

Traumele si consecintele devastatoare ale institutionalizarii, printre cele mai dure forme de abuz si de violenta

Inca din anii 1940, numeroase studii au documentat faptul ca acei copii care cresc in institutii manifesta intarzieri in dezvoltarea fizica, emotionala, sociala si cognitiva. Printre efectele dezastruoase ale institutionalizarii asupra copilului se numara lipsa atasamentului fata de un adult si deprivarea senzoriala si emotionala, care duc la intarzieri in dezvoltare, uneori foarte dificil de recuperat. Copiii institutionalizati de varsta scolara au performante semnificativ mai scazute la scoala, in comparatie cu cei de aceeasi varsta, care cresc in medii familiale, si sunt supusi unui risc mai mare de comportament antisocial si de abandon scolar. Tinerii care ies din institutii au mari probleme in a deveni independenti; lipsa unor abilitati esentiale de trai independent, stima de sine scazuta si problemele de identitate le maresc riscul de abuz, exploatare, trafic sau comportament antisocial, precizeaza autorii lucrarii.

“Institutiile pentru copii sunt parte a unui sistem de protectie reactiv, care ofera acelasi tip de ingrijire rezidential pentru copii din medii diferite si cu nevoi foarte diferite. Institutiile pretind ca inlocuiesc ingrijirea parentala, dar fara sa raspunda nevoilor reale ale copiilor si nici ale familiilor. Ele nu previn situatiile de criza din familii, nici situatiile care duc la institutionalizarea copiilor”, se arata in studiu.

Studiul ”Inchiderea institutiilor pentru copii. Interventie, implementare si plan de actiune” cuprinde descrierea etapelor procesului de dezinstitutionalizare, cu accent pe evaluarea resurselor si serviciilor existente, evaluarea sociala, psihologica si a stadiului de dezvoltare a copiilor si tinerilor (oferind descrierea instrumentelor de evaluare, a metodologiei de lucru si modele de fise si rapoarte de lucru). Autorii cercetarii descriu pe larg procesul de inchidere a unei institutii, cu etapele aferente (printre care stoparea intrarilor in institutie, formarea profesionala a membrilor de personal din sistem, dezvoltarea serviciilor rezidentiale bazate pe conceptul familial, pregatirea copiilor pentru mutare si monitorizarea post-mutare) si pun la dispozitia specialistilor, dar si publicului larg, exemple concrete si studii de caz ale unor institutii inchise de catre Hope and Homes for Children in parteneriat cu autoritatile, incepand cu 1999, in judete din tara si in Bucuresti.

Procesul de inchidere a unei institutii este complex

Potrivit unui comunicat remis 9am, acesta depinde de foarte multi factori si poate dura pana la 24 de luni sau chiar mai mult. Acolo unde se dezvolta si servicii alternative (case si apartamente de tip familial, centre maternale, centre de primire in regim de urgenta, centre de zi si centre de consiliere si centre de tranzit pentru tinerii care parasesc sistemul de protectie a copilului), organizatia solicita partenerilor, directii generale de asistenta sociala si protectie a copilului, sa identifice si sa ofere terenurile pe care vor fi dezvoltate serviciile.

Citeste si:

Cum ne dau copiii lecții de viață?

”Studiul nostru vine sa transpuna experienta practica pe care o avem in inchiderea institutiilor de tip vechi si in reformarea sistemului in Romania. Din fericire, dezinstitutionalizarea a devenit un cuvand la moda in peisajul protectiei copilului in Romania. Dar reversul e ca nu sunt clare nici sensul cuvantului ”dezinstitutionalizare”, nici ce inseamna, de fapt, un proces de inchidere a unei institutii, in contextul in care multe organizatii ar dori sa se implice intr-un asemenea tip de program.

Credem ca e esential ca inchiderea institutiilor pentru copii sa fie facuta cu copiii in centrul acestui proces. Consideram ca toate partile componente ale unui proces de dezinstitutionalizare graviteaza in jurul copiilor si al familiilor acestora si implica peisajul contextual al prevenirii, al simptomelor saraciei intr-o regiune anume, al metodelor de interventie in insertia socio-profesionala a tinerilor care ies din sistemul de protectie speciala si al sustenabilitatii serviciilor rezultate in finalul proiectului - ca sa numim doar cateva dintre componentele unui program de inchidere al unei institutii pentru copii. Iar studiul nostru vine sa puncteze concret, specific, modul de actiune, executia si evaluarea post-implementare a acestor programe”, a declarat Stefan Darabus, director regional pentru Europa Centrala si de Sud in cadrul Hope and Homes for Children.

Citeste si:

Studiu Infografic: Profilul clienților sistemelor fotovoltaice în...

Atunci cand se lucreaza la inchiderea unei institutii, e important sa nu mai fie plasati alti copii in respectiva institutie, iar per ansamblu, plasamentul copiilor in protectie speciala sa fie redus, sau chiar stopat. Acest lucru se poate face printr-un program de prevenire a separarii copilului de familie, prin care copii aflati in situatii vulnerabile (saracie, lipsa conditiilor de trai decent etc.) sunt sprijiniti de catre DGASPC sau Hope and Homes for Children sa ramana alaturi de familie. In perioada 2001 (anul inceperii colectarii de date) si 2015, Hope and Homes for Children Romania a lucrat cu 3.067 familii din 19 judete si din Bucuresti in programul de prevenire a separarii copilului de familie. In aceasta perioada, 8.771 de copii au fost ajutati in mod direct sa ramana alaturi de familiile lor, iar pentru alti 17.727 copii fundatia a contribuit, prin asistenta tehnica si financiara, la prevenirea separarii lor de familie. In total, 26.498 de copii au ramas in familiile lor datorita interventiilor realizate de organizatie si partenerii sai, prin programul de prevenire a separarii familiale.

Citeste si:

Regista organizează pe 20 ianuarie 2022 Gala Regista, prima Gală...

”Prevenirea reprezinta unul dintre pilonii principali care sustin procesul de dezinstitutionalizare, facandu-l ireversibil. Fara complementaritatea unor programe de prevenire, proiectele de inchidere a institutiilor nu ar garanta pe termen scurt, mediu si lung sustenabilitatea noilor retele de servicii create (asistenta maternala, case sau apartamente de tip familial, centre de zi sau recuperare, centre de primire in regim de urgenta sau centre maternale etc.) deoarece solicitarea nestavilita de intrari le-ar putea inabusi, blocand efectiv sistemul nou dezvoltat. De aceea, prevenirea este deopotriva gura de aer, pentru sistem, ajutandu-l sa respire fara spasme, baricada, dandu-i capacitatea de se reforma fara presiuni inutile, dar si vector de directie, sugerandu-i constant ca locul copiilor este (evident, cu exceptiile speciale) in primul rand in familie si ca acolo trebuie sa indreptam constant resursele de interventie, tot mai complexe si inovative”, a declarat Radu Tohatan, manager al Departamentului de Operatiuni.

Citeste si:

Chase & Status pregătesc un show incendiar la festivalul Massif

Acest studiu cuprinde rezultatele muncii si experientei membrilor organizatiei din ultimii 19 ani si de la ultimul studiu elaborat de fundatie pe aceasta tema, in 2004, ”Dezinstitutionalizarea serviciilor de protectie a copilului din Romania. Ghid metodologic” (autori Georgette Mulheir, Stefan Darabus si Delia Pop). Cercetarea pentru studiul ”Inchiderea institutiilor pentru copii. Interventie, implementare si plan de actiune” a fost realizata de Stefan Darabus, Ph.D., MBA, director regional pentru Europa Centrala si de Sud al Hope and Homes for Children, impreuna cu dr. Delia Pop, director de programe al Hope and Homes for Children, Bianca Stegeran, managerul Departamentului de formare profesionala si implementare programe si Radu Tohatan, ambii din cadrul Hope and Homes for Children Romania.

Studiul este disponibil online aici.

---

Despre autor: