Bancnotele vorbesc

In STATUL comunist, pe bancnote figurau oameni politici si revolutionari care marcasera istoria Romaniei: Tudor Vladimirescu, Cuza, Balcescu. Actuala guvernare a dat drumul leilor grei si noilor bancnote, adaugind doar citeva simboluri inedite. In continuare, statul roman se auto-reprezinta prin intermediul oamenilor de cultura, fie ea artistica sau tehnica, nu prin oamenii de stat, cum ar fi fost de asteptat. Poate, o inertie a "rezistentei prin cultura", care in actualul regim nu-si prea are rostul. Surse din interiorul Bancii Nationale spun ca explicatia o gasim in faptul ca multe dintre personalitatile istorice si politice romanesti sint controversate sau patate ideologic. Pe de alta parte, profesorul de economie si fostul ministru de Finante, Daniel Daianu, observa ca "in memoria romanilor, figurile acestor oameni de cultura au o rezilienta sporita". Mai mult, ei au multiple fatete: Iorga a avut un sfirsit violent nu pentru ca era istoric, ci om politic. Iar Eminescu a avut o orientare conservatoare. Personalitatile de pe bancnote rezoneaza, deci, cu cunostintele romanilor despre tara lor.

Reprezentativitate secventiala

Inventariind simbolurile de pe bancnote, se constata o reprezentare inegala a regiunilor. Banatul lipseste complet. Apar trei moldoveni (Iorga, Eminescu, Enescu), doi munteni (Caragiale, Grigorescu) si un singur ardelean, inventatorul Aurel Vlaicu. Ceea ce nu face decit sa confirme prejudecata ca ardelenii, din cauza coabitarii svabo-sasesti, au deprins niste abilitati tehnice superioare romanilor din celelalte parti ale tarii.

La alte niveluri insa, Muntenia detine suprematia. E singura regiune a carei stema (vulturul cruciat) apare pe o bancnota. Dintre cele cinci cladiri care figureaza, patru se gasesc in Muntenia, iar doua sint din Bucuresti. Una singura se afla in Iasi - cea asociata figurii lui Eminescu. In contrast, Ardealul e absent, la portretul lui Vlaicu fiind adaugati un plan al avionului si un vultur nu foarte reprezentativ.

Trecutul greu

Oricum, aceste figuri istorice ilustreaza soarta tragica a neamului romanesc: doar jumatate dintre ei au murit de moarte buna. Pentru ceilalti, bilantul e trist: sifilis pentru poet, accident aviatic pentru inventator, omor cu pusca si toporul pentru istoric. Doi si-au gasit sfirsitul in capitale europene, unde se exilasera de bunavoie. In plus, nu pentru toate simbolurile exista o motivatie. Daca frunza de tei alaturata figurii lui Eminescu e justificabila, Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Bancii Nationale, ne declara ca pentru asocierea personalitatilor cu diferitele tipuri de flori nu exista nici o explicatie. Una peste alta, banii noi intra in circuit. Maniera de a ne proiecta identitatea, reintra si ea.

Leul, scapat de sub jugul turcesc

Cu 138 de ani in urma, la 22 aprilie, in Romania se promulga Legea monetara, care stabilea moneda nationala - leul. Legea mai preciza ca pentru inceput urmau a se bate doar valorile mici (banii), cele mari urmind a se executa cind finantele statului o vor permite.

Acest articol era un pretext de fapt pentru a nu se emite moneda romaneasca cu insemnele puterii suzerane, Imperiul Otoman. Inalta Poarta acordase permisiunea Romaniei de a bate propria moneda, cu conditia ca aceasta sa poarte semnul distinctiv al imperiului - semiluna si stelele. Aceasta regula nu se aplica insa si la valorile mai mici ale monedei - banii, care au fost comandati spre fabricare, in strainatate. Astfel, in 1868 se emit primele piese pe care apare numele monedei romanesti: 100 de monede din aur de 20 de lei, care, in ciuda prevederilor legii din 1867, aveau efigia domnitorului Carol I. Imperiul Otoman nu a permis circulatia acestei monede decit in anturajul regelui. In 1870 apare prima moneda de 1 leu, atragind iar protestele Inaltei Porti.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe