Capitala ciorilor

N-avem Piata ca San Marco, sa dam graunte la porumbei, in schimb avem milioane de ciori care ne croncane zilnic, ne-ntuneca cerul deasupra capului si ne albesc asfaltul. Nu in sensul ca-l curata, ci in sensul ca se usureaza pe noi in rafale. La propriu! Pe langa asta, e o reala placere sa te trezeasca-n fiecare dimineata-pe-racoare croncanitul multiplu de cioara. Inmultit cu vreo zece mii de bucati numai pe langa casa si luand in calcul capacitatea lor de reproducere, ne putem da cu parerea ca peste cativa ani ne vor tolera ele pe noi. Sau nu. Pana atunci nu ne ramane decat sa cersim mila autoritatilor. Dar nici ele, autoritatile, nu prea stiu ce sa faca. Daca lumea se mai plange prin Europa ca porumbeii polueaza, oare ciorile noastre ce fac? Poate-or face bine, pentru ca la noi nu se plange nimeni.

RIDICATUL DIN UMERI. La telefon mi-a raspuns o doamna foarte relaxata de la Biroul de Presa al Primariei Capitalei: "Nu stiu nimic, draga, de vreo actiune cu ciori la Capitala. Stiu ca a fost ceva prin tara anii trecuti, ca au venit vanatori profesionisti si au tras, dar mai mult ca sa le sperie, nu sa le omoare. Dar in Bucuresti nu-mi amintesc sa fi fost ceva. Acum in nici un caz nu se face nimic si nici nu stiu cine ar putea sa faca ceva". Deci m-a lamurit pe deplin doamna reprezentanta a autoritatii centrale si am mers mai departe, sperand ca pe la primariile de sector voi aveam mai mult noroc sa gasesc vreun raspuns. Macar unul logic, daca nu o solutie pentru problema ciorilor. Sau macar pe cineva interesat de soarta lor. Macar a noastra… "Nu stiu nimic, dar o sa intreb azi. Noi avem acum mare balamuc la primarie cu organizarea unui eveniment de Valentine’s Day, deci nu stiu ce sa spun", s-a scuzat o alta doamna de la Biroul de Presa, de data asta de la Primaria Sectorului 1. Am fost intelegatoare cu ei, caci ziua importata a indragostitilor de pretutindeni e mult mai importanta decat cateva zeci de mii de ciori. Si, in definitiv, putem sa-l sarbatorim pe Sf. Valentin al lor si intr-o Piata plina de ciori, nu e nevoie neaparat de una cu porumbei albi. Adica ce? Daca sunt negre inseamna ca nu sunt bune? Asta e discriminare! Poate tot din acelasi motiv, bucurestenii cosmopoliti, care stiu ce inseamna sa fii "politically correct", le accepta asa cum sunt. Altfel nu s-ar explica lipsa reclamatiilor, macar din partea celor care locuiesc in celebra zona Primaverii. Sau o fi puterea obisnuintei.

TRASEISTE IN BUCURESTI. De nicaieri in Bucuresti si retur. Acesta este traseul zilnic al miilor de ciori care se usureaza pe noi. "Cra-cra" in loc de "piu-piu"! Seara, la asfintit, daca stai linistit in rond la Charles de Gaulle, adica-n "buricu’ targului", ti se ofera gratis delectarea unui "barduacing" pe cinste. Pret de 15-20 de minute iti trec pe deasupra capului si te umplu de "noroace" alb-lipicioase zburatoarele care-ntuneca cerul. Traverseaza orasul in valuri hitchcockiene croncanitoare pana la asurzire. Si ce-i de facut? Primariile nu stiu nimic. Ornitologii spun ca nu-i asa o mare nenorocire si ca ar trebui sa le intelegem si pe ele, ca doar si cioara e si ea om... Sau ca "sunt, de fapt, bune si folositoare", da’ numa’ noi nu vedem asta, pentru ca nu stim sa surprindem "partea plina a paharului". Deci tot noi suntem vinovati, intoleranti, inculti si insensibili. Ca n-ar trebui sa le-mpuscam, ci sa le protejam.

CIORI SI UE PENTRU NOI. Ajunse-n Primaverii, dupa aproape jumatate de ora de facut valuri pe deasupra noastra, cele cateva mii de bucati de croncanitoare isi aleg cu grija "patul cald" de peste noapte. Nu orice bloc le e pe plac, asa cum am vazut noi, luandu-le urma pana la destinatie. Prefera casele mari, locuri cu multa verdeata, pe care le umplu de intristare si suspin imediat ce se cuibaresc in formatiune de ciorchini puturosi pe crengile copacilor. Ceausescu s-ar rasuci in mormant daca si-ar vedea casa pe post de cuibar. Ne-ar spune, probabil, ca am ajuns de rasul ciorilor si ne-ar aminti ca pe vremea lui eram putin mai civilizati decat acum, cand facem parte din UE. Fara sa devenim nostalgici, ne amintim ca asa e. Dar sa trecem mai departe, printre stradutele ultrasecurizate din zona cu pricina, unde oamenii pusi de paza intra in alerta la cea mai firava aparitie a unui obiectiv foto. Se vede treaba ca pasarilor "li s-a pus pata" – la propriu, pentru ca pata e maaare si supraetajat-excrementiala – pe fostii sefi de stat ai nostri. Pe lista preferintelor lor e, la loc de cinste, si casa lui Ion Iliescu. Dar nu numai. Casa Nato e luata cu asalt cu paunii ei cu tot. Iar masinile lasate pe trotuar devin dalmatieni dupa rafalele de seara si de dimineata ale zburatoarelor.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe