Descifrarea viselor, conflictele de ordin sexual, complexul lui Oedip. Apropierea de tabuurile vremii l-a facut pe Freud unul dintre cele mai disputate personaje ale secolului trecut.

Efortul marelui psihanalist austriac de vita evreiasca, izvorit din isterie si intretinut de la biroul sau de romancier printre rotocoale de fum, de a deslusi tainele fiintei umane umple cele 144 de pagini ale lucrarii “Sigmund Freud. De la tragedie la psihanaliza”, ultimul volum din noua serie ENCICLOPEDICA, distribuit impreuna cu ziarul Cotidianul, luni, 22 octombrie. Psihanalistul Pierre Babin insira in cartea sa piedicile rasiste care l-au inchis in el pe micul Sigi, cum era alintat, truda lui de a-si intretine familia, orientarile sale medicale prea scandaloase pentru canoanele vremii, dar si deferenta contemporanilor dinspre finalul vietii. Se adauga fragmente din scrierile evreului austriac sau articole care il au in centru, presarate in cele peste 40 de pagini de marturii si documente din finalul cartii.

Sigmund Freud se naste in 1856 intr-un burg austro-ungar, pe teritoriul Cehiei de astazi. Intr-un peisaj imperial antisemit si intr-o familie ce traia din negotul cu tesaturi. Afacerile nu merg insa foarte grozav. Capitalismul aduce familia Freud la sapa de lemn si o alunga la Viena, in mijlocul mizeriei, de frica creditorilor. De altfel, pina dupa patruzeci de ani, Sigmund Freud poarta tot timpul cu el sfisietoarea grija de a-si cistiga traiul. Copilul Sigi, ajuns in marele oras, se retrage in sine, il citeste pe Shakespeare la opt ani, iar literatura, istoria si mitologia ii devin parteneri exclusivi de joc. Gindeste si viseaza, scrie Pierre Babin. Goethe ii arata calea vietii, „aceea care, in intruparea umana, face sa freamate si sa urle fortele naturii si ale vietii: un compromis intre teatrul viu al tragediei grecesti si fiziologia stricta si muta. Medic“.

Celulele nervoase, studiate prin lupa microscopului, deschid pasiunea tinarului Freud pentru actiunile umane. Incepe cu raci si cu tipari, apoi trece la barbati si femei in carne si oase, lasind umiditatea rece a laboratoarelor de histologie pentru medicina bolilor nervoase. Martha Bernays, singura lui sotie, a fost motivul pentru care a inceput sa practice neurologia si a renuntat la cariera de cercetator, pentru a pune o piine pe masa. In 1885, Freud intrevede proprietatile anestezice ale cocainei, al carei uz zilnic si privat era foarte raspindit pe atunci. Insusi el o foloseste pentru a alunga oboseala. Bursa la Paris si sedintele profesorului Jean-Martin Charcot dau gindirii si muncii sale un impuls nou si original, printre femeile isterice, studiate de Charcot, convins „ca o parte din adevarul uman se afla in privirea lor ratacita, in trupul contorsionat, in cuvintele lor halucinante“.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.