Capodopera lui Cristian Mungiu rascoleste publicul din salile cinematografelor romanesti. Amintiri dureroase, sentimente de culpabilitate si mustrari de constiinta pentru pacatul de-a fi ucis nenascutii copii nedoriti incetoseaza ochii spectatorilor care-au trait vremea decretului antiavort (1966-1989)

Am iesit de la filmul lui Cristian Mungiu ravasita. Mi se blocase mintea in terifiantul stop-cadru al avortonului expulzat in baie. "4 luni, 3 saptamani si doua zile" nu poate fi un "film frumos" pentru femeile si barbatii care-au trait in Romania, ca adulti cu fertilitate normala, sub incidenta decretului antiavort.

VIRTUTILE CAPODOPEREI. Desi nici o replica a filmului nu face trimiteri la politica, regizorul-scenarist Cristian Mungiu dezvaluie miezul unui fapt politic care particularizeaza comunismul romanesc - Decretul 770/ 1966. Decizie din cauza careia, in cei 23 de ani cat a functionat, au decedat peste 10.000 de femei, au suferit fizic si psihic celelalte care l-au incalcat, s-au distrus iubiri si casnicii si s-au pronuntat sute de condamnari la inchisoare, au ramas copii orfani si nesterse re-grete. Fara aluzii la contextul propagandistic al decretului ori imprumuturi din registrul justitiar al abordarii crimelor comunismului, naratiunea operei cinematografice "se reduce" la catastrofa unei intamplari cu final fericit, dintre nenumaratele de acelasi fel din "epoca Ceausescu". Si totusi, in Franta, pelicula romaneasca, recompensata cu Palme d'Or la Cannes, a rulat cu banda de avertizare pentru persoanele sensibile. Pentru ca in film se vorbeste despre foetus ca despre un obiect (aruncat, la final, intr-o pubela), nu ca despre o fiinta umana, pelicula a starnit multe proteste. "Un semnal dramatic de revenire, individuala si colectiva, la o barbarie a constiintelor noastre", a acuzat Vaticanul.

Intr-adevar, filmul proiecteaza brutal in prim-planul constiintelor noastre faptul-simbol al granitei dintre viata si moarte. Foetusul uman din capodopera lui Mungiu distruge cu forta de explozie uitarea terapeutica sub care ne-am zavorat insangeratele amintiri.

"PACAT DE MOARTE". La mai bine de un deceniu dupa schimbarea fostului regim, incercasem o evaluare a "lucrurilor bune" si "lu-crurilor rele" din trecutul apropiat printr-o ancheta psihosociologica aplicata, dupa regulile metodei, unui esantion reprezentativ. Dupa rezultatele ei, masura interzicerii avorturilor se situa pe antepenultimul loc in clasificarea practicilor cu efecte negative. Sa fi uitat, oare, oamenii atat de curand ori refuza sa-si aminteasca? Cu aceasta intrebare am aprofundat investigatia, orientand-o spre sondarea memoriei individuale. Dupa doi ani de la precedenta ancheta, reusisem un halucinant tablou al aducerilor-aminte si traumelor de care sufereau "fericitele" supravietuitoare. Intervievate amanuntit asupra temei, 50 de femei afectate nemijlocit in perioada lor de fertilitate de consecintele decretului antiavort au marturisit imprejurarile, mijloacele, consecintele si remuscarile a ceea ce numeau de-acum "pacat de moarte".

FARA NUMAR... Am constatat intai dificultatea de-a le face sa vorbeasca despre cele traite, multe din teama inoculata de mult ca li s-ar putea face rau. A fost apoi surpriza ca printre cele 50 de intervievate nu exista nici una fara cel putin un avort provocat. Ca si Gabitei, personajul care traieste teribila zi "povestita" de Mungiu, li "se-ntamplase" in prima tinerete. Nemaritate, se temusera deopotriva atunci de parinti, de "opinia publica" si de inchisoare.

Intre doua si cinci s-a situat media avorturilor ilegale savarsite-ntr-o viata de femeile lotului investigat. O cincime dintre ele le uitasera numarul - fusesera fara vreo socoteala... Ca si metodele folosite: produse farmaceutice pe baza de hormoni, opareala cu bai fierbinti, tinctura de iod sau pastile de chinina inghitite pana la intoxicatie ori surzenie, chiuretaje clandestine (cu mari relatii si grei bani) si mai ales "sonda" (tehnica terifiant detaliata prin odiosul "punerii" si grozaviile "urmarii" in camera de hotel din filmul lui Mungiu). "Priceputii" erau moase si asistente medicale, vecine "stiutoare" ori cate un enigmatic si cinic "domn Bebe" dispus la risc (daca "merita"). Nu putine erau "curajoasele" care "se descurcau" singure, din lipsa de bani ori abrutizate de experientele anterioare.

Plasa de paianjen a supravegherii si catusa feroce a legii faceau din fiecare femeie un potential infractor. Pedepse cu inchisoarea erau prevazute si pentru gravida care-si provoca singura un avort, si pentru "tainuitorii" delictului, si pentru aceia care-o ajutasera in vreun fel sa-si puna planul in aplicare. Nici vreme n-aveai, nici cautari de-a gasi "om potrivit" nu puteai face. In licee si fabrici, fetele si femeile erau incolonate si obligate la controlul periodic de depistare a gravidelor. Iar pentru favorul de-a nu te inregistra, chiar si ginecologii cereau plata-n "natura".


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.