Social • 3 Septembrie 2007 • 00:42
Nicolae Labis era socotit de marele George Calinescu, in ciuda mortii premature, la doar 21 de ani, „un poet pe deplin exprimat, de la care au ramas cateva poeme incantatoare pe care istoria literaturii noastre nu le poate trece cu vederea“.
Autorul „Primelor iubiri“ nu se conducea - atunci cand trebuia sa trimita la tipar o poezie - dupa vreo preferinta anume si se risipea cu darnicie in mai toate revistele si ziarele care il solicitau. Ziarul sucevean „Zori noi“, i-a tiparit versuri inainte de debutul sau oficial, bucurestean, iar in „Iasul nou“, poetul de 14-15 ani din Malinii Falticenilor iscalea numeroase versuri cu numele sau ori cu pseudonimul Neculai Malin.

Volumul de fata, aparut in 2007 la Editura Albatros sub mecenatul lui Cristian Diaconescu, este o reeditare dupa editia ingrijita de Gheorghe Tomozei in 1969 si reuneste poezii scrise in anii 1953-1954, 1955, 1956 si versuri regasite. Toate aceste versuri sunt socotite a fi cele mai reprezentative pentru marele si neobisnuitul talent al celui disparut dintre noi „fara noima, ca Mercutio in tragedia shakespeareana“ cum spunea Tudor Vianu. Trei patrimi din opera poetului au fost scrise in numai doi ani, in 1995 si 1956. In aceasta perioada, intre cei 20 si 21 de ani ai lui Labis, literatura noastra a fost inzestrata cu poezii ca „Mesterul“, „Cozma Racoare“, „Miorita“, „Dracul schiop“, „Stefanita-Voda“, „Sunt spiritul adancurilor“, „Omul comun“, Balada“, „Marina“, „Pierderile“, „Albatrosul ucis“ etc.

Despre autor:

Gardianul

Sursa: Gardianul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.