Social 29 August 2007 23:36
Stau pititi de dupa perdele, asteptand zorii. Nu mai e mult pana se lumineaza, dar timpul trece precum melcul printr-o prea incalcita iarba. De mai bine de cinci ore, din fata blocului, de pe bancuta asezata de-a lungul aleii, razbate chiolhanul de betivani al unor baieti de cartier. Tipetele, rasetele, injuraturile groase, birjaresti, harjoneala de om cu mintea innecata in alcool, dezinhibat de cele cuviincioase, rasuna ca pe stadion. Ca in fiecare dimineata, in urma lor vor ramane un covor de coji de seminte de floarea-soarelui, pet-uri de bere, sticle de coniac si votca, pe care femeia de serviciu sau locatarii le vor strange tematori.

Oamenii, in majoritate batrani si bolnavi, privesc si asculta, cu inima ticaindu-le in urechi si cu o ghiara in piept, acest dezmat care, pentru a nu stiu cata oara, le spulbera noptile. Locatarii nu indraznesc nici macar sa “dezbata” nenorocirea abatuta asupra lor. Sunt singuri, neputinciosi, iar spaima bagata in suflet de haita de derbedei dezlantuita ii paralizeaza. Administratorul, genul de manager cu tidula de la primarie, sta la cateva blocuri departare. Cine sa-l cheme, si mai ales, de unde sa-l ia?

Nu a lasat nimanui niciun numar de telefon la care sa poata fi apelat. In atributiile sale intra “numai calculul intretinerii si toate celelalte hangarale care incap doar pe colile albe de hartie”. La presedintele blocului, tot atata speranta. Omul abia s-a mutat in bloc si nu are deloc chef sa se amestece printre oameni si necazurile lor. Mai ales ca are un job care-l solicita pana spre crucea noptii. Prin alegerea lui, se poate spune, fara a gresi, ca s-a dat tarii inca un presedinte. Atat si nimic mai mult. Vicele, un tinerel pus si el pe scandal, si la o adica cu un tupeu cat Everestul, isi repara apartamentul din primavara si n-a terminat nici in ziua de azi. Timp in care nu a lasat bormasina din mana, aducandu-si in pragul disperarii vecinii. In ast' timp, mana aia de tineri beti si furiosi tine sub teroare blocul. Vai si amar de cei care le-ar deranja chiolhanurile. A facut-o intr-o noapte o batrana si acum este pandita zi si noapte, doar doar o iesi din casa, ca sa simta pe pielea ei pretul razvratirii. E si motivul pentru care nimeni nu indrazneste sa anunte politia. Desi dupa balamucul pe care gascarii il fac noapte de noapte, politia nu ar trebui sa fie sesizata. S-ar sesiza de una singura. Nu de alta, dar in perimetrul in care au loc aceste orgii, la intersectia dintre calea 13 Septembrie si Drumul Sarii, in vecinatatea blocului din spatele benzinariei, politia patruleaza (cu ochii cat cepele pe... batranii plecati dupa o paine si-o punga de lapte si pe mamele care-si plimba copiii in carucioare!!!) cat e ziua de lunga. Mai putin... NOAPTEA!!! Sau poate or
face-o dar, dupa cum se vede, cu infinita discretie si fereala, nu care cumva sa deranjeze gastile de cartier care, sub obladuirea ministrului Internelor si Reformei Administrative, Cristian David, venit din dulcele targ al Iesilor, au pus mana pe Capitala, un oras nu tocmai bucolic, vesnic agitat, isteric si agresiv. Intr-o declaratie facuta sambata, ministrul David afirma, in contextul unui scandal, declansat chiar in cadrul Academiei de Politie, cu o naivitate cel putin ingrijoratoare: “Viitorul politist trebuie sa vegheze la linistea celor din jur si sa fie un model de conduita si de comportament in societate. Academia de Politie trebuie sa fie un exemplu pentru tot ce inseamna structurile MIRA, pentru ca rolul acesteia este sa furnizeze oameni valorosi, capabili sa faca fata tuturor situatiilor ce tin de siguranta cetateanului”.

Oare ministrul internelor sa nu stie cum stau- DE-ADEVARATELEA!- lucrurile, vorba domniei-sale, cele ce tin de “linistea si siguranta cetatenilor”, in primul oras al tarii? Acolo unde, cand se lasa inserarea, oamenii se baricadeaza in case, sub pecetea catorva lacate bune, lasand cale libera derbedeilor de tot soiul - betivani dezlantuiti, springari cu sisul la vedere, vagaboande dezgolite pe de-a-ntregul, gascari de cartier, carora alcoolul si “iarba” le iau mintile, carciumari care tin, la randu-le, cartiere intregi sub teroarea manelelor zbierate prin microfoane pana in zori... Pe politistul de proximitate, cel care, acum cativa ani, batea oamenilor la usa ca sa afle ce se intampla in cartier, lasandu-le chiar si numarul personal de telefon pentru a putea fi chemat intr-un caz de o nenorocire, l-a inghitit pur si simplu pamantul. Politia comunitara isi face rondul doar pe lumina si cum se intuneca se trage la caldurica sau, ma rog, la racoare, asigurandu-si, dupa cum se vede, doar siesi “linistea si siguranta” pe care, de la cel mai inalt nivel, le-o promit oamenilor. Asta este, cel putin pentru omul de rand, eficienta politie romana, cea care “vegheaza la linistea celor din jur, model de conduita si de comportament in societate”. Ca sa-l citez, pentru a cata oara?, ca pe un clasic in viata, pe ministrul David. Cel care, cu siguranta, nu stie cum arata orasul noaptea, din punct de vedere al infractionalitatii, fireste, nu intreaba, sau daca afla nu poate face altceva decat declaratii pline de bune intentii. Nu cumva o fi prea putin?


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.