Volume inedite de Ray Bradbury

In septembrie vor aparea “Now and Forever”, o colectie de nuvele ce nu au fost niciodata publicate, “Leviathan '99” si “Somewhere a Band Is Playing”. Acestea vor incununa un an in care Ray Bradbury a fost nominalizat la premiul Pulitzer pentru intreaga cariera. Autorul a inceput sa scrie “Leviathan '99” in anii '50 si l-a revizuit sporadic de-a lungul anilor. Romanul a fost conceput la inceput ca scenariu de teatru radiofonic si Bradbury il descrie ca pe un “Moby-Dick in spatiul cosmic”, care urmareste odiseea lui Ishmael Jones care insoteste un capitan orb si cu accese maniacale. Cei doi calatoresc in “cea mai mare naveta spatiala construita vreodata”, urmarind o uriasa cometa alba.

In 1956, cand a inceput sa scrie “Somewhere a Band Is Playing”, Bradbury a gandit textul ca un punct de pornire pentru un scenariu in care sa joace Katharine Hepburn. In acest roman, un reporter sare dintr-un tren in mers si ajunge intr-un orasel bucolic unde nimeni nu moare sau imbatraneste si unde nu exista copii. “Somewhere a Band Is Playing” este un clasic de Bradbury. In noua editie vor aparea si ciorne vechi ale povestirii si fragmente de scenariu pentru film si televiziune. “Este ceva la care Bradbury a lucrat mai mult de 50 de ani, asa ca exista multe variatiuni”, spune Hoffman, editorul volumului. Unele versiuni sunt “mai pesimiste” decat varianta finala publicata deja, spune el. Bradbury a inceput sa scrie “Somewhere a Band Is Playing” dupa ce a vazut-o pe Hepburn in “Summertime”. “De-a lungul anilor am continuat sa lucrez pe text, pentru ca o cunosteam pe Katharine Hepburn si speram sa il pot termina si sa i-l dau pentru a putea face un film dupa el, dar anii au trecut prea repede”, a spus Bradbury intr-un interviu acordat ziaristilor de la New York Times invitati in casa sa din Cheviot Hills, un cartier al Los Angelesului. Desi varsta ii incetineste miscarile, scriitorul vorbeste cu exuberanta. Dupa atacul cerebral pe care l-a suferit in 1999, nu mai poate scrie si ii dicteaza prin telefon fiicei sale care traieste in Arizona. Aceasta il inregistreaza, apoi transcrie si ii trimite textele prin fax. Bradbury lucreaza intr-un birou supraincarcat de obiecte: statuete reprezentand dinozauri, machete de nave spatiale si submarinul Nautilus al lui and Jules Verne, rafturi pline de casete video cu filme clasice si carti de istorie, pe un raft sta prafuit premiul Emy pe care l-a primit, un mic televizor cu ecran plat. El troneaza in mijlocul acestor obiecte pe un scaun de piele si spune: “Sunt inconjurat de metafore”. Autorul recunoaste ca, de multe ori, stiinta este pentru el doar un pretext pentru fictiunile sale, dar care da apoi idei de cercetare oamenilor de stiinta. “Arta si stiinta sunt legate intre ele”, spune Bradbury. “Oamenii de stiinta au nevoie de o metafora. Toti pornesc de la imaginatie”.

---

Despre autor: