Publicul-partener

In 1965, in rolul lui Apostol Bologa, cucerea publicul si juriul unuia dintre cele mai importante festivaluri de film din lume, cel de la Cannes. Anul acesta, actorul a revenit pe scena aceluiasi festival, unde filmul "Padurea spanzuratilor" a fost prezentat in cadrul sectiunii "Cannes Classics". Au trecut de-atunci ani numarati in roluri extraordinare in teatru si in film, premii UNITER si aplauze. Actorul Victor Rebengiuc nu mai are astazi nevoie de prezentare. De la "Morometii" lui Stere Gulea, la "Balanta" lui Lucian Pintilie, de la "Tanase Scatiu" al lui Dan Pita, la "De ce trag clopotele, Mitica" al aceluiasi Pintilie, Victor Rebengiuc a scris o intreaga istorie in cinematografia romaneasca. L-am intalnit intr-o dimineata de inceput de vara, la Sala Izvor a Teatrului Bulandra, inainte de o prima repetitie pentru o noua montare. Sunt multe spectacolele in care Victor Rebengiuc a putut fi vazut in stagiunea trecuta si multe dintre ele se vor relua probabil in toamna. Unul dintre rolurile foarte dragi actorului, dupa cum ne-a marturisit, premiat anul trecut la UNITER, este cel al profesorului Preobrajenski din "Inima de caine" (foto) de Mihail Bulgakov, in regia lui Yuriy Kordonskiy (regizor cu care actorul a colaborat intens in ultimii ani), la Teatrul National din Bucuresti. Iar la Teatrul Bulandra, acolo unde Victor Rebengiuc joaca de la absolvirea facultatii, poate fi revazut in spectacolele "Unchiul Vanea" de A.P. Cehov, si "Casatoria" in regia aceluiasi Kordonskiy. Pe strada, Victor Rebengiuc se declara un om obisnuit; la teatru intalnirea cu el devine magica. Un actor cu un extraordinar simt al firescului si cu o incapacitate aproape organica de a pica prada conventionalului, Victor Rebengiuc ramane astazi, el insusi, unul dintre cele mai complexe personaje ale artei teatrale din Romania.

Ne intalnim la Teatrul Bulandra, la sfarsit de stagiune, cand in cele mai multe teatre a inceput vacanta. Cum se face ca dumneavoastra inca mai sunteti la "serviciu"?

O sa intram in curand in vacanta. Dar astazi avem o prima intalnire pentru o noua piesa, care va intra in repetitii incepand din toamna. E vorba de "Moartea unui comis voiajor" de A. Miller, in regia lui Felix Alexa. Azi vom afla distributia, speram ca s-a hotarat.

E nevoie de o stagiune de vara in Bucuresti?

Sunt convins ca e nevoie de o stagiune de vara. Sala de la Bulandra e foarte potrivita pentru asa ceva, pentru ca exista o instalatie de aer conditionat. Probabil ca ar trebui ales un repertoriu ceva mai lejer, poate o comedie, accesibila publicului larg... Solutii s-ar putea gasi. Dar e nevoie de mai mult interes din partea unui director de teatru, de mai mult interes pentru public, vreau sa spun. Teatrul traieste pentru public.

De curand ati fost invitat la Cannes pentru proiectia omagiala a filmului "Padurea spanzuratilor", care, in 1965, a primit premiul pentru regie. De ce v-a fost mai dor in toata perioada asta? De Apostol Bologa sau de emotiile de atunci?

Emotiile, sigur... Era pentru prima data cand pleca o delegatie de artisti romani dincolo de cortina de fier, in Occident, era pentru prima data cand luam contact cu o mare competitie artistica unde veneau si participau mari vedete ale filmului mondial, nu doar european. Era o provocare serioasa. Am avut mari emotii si in timpul proiectiei, desigur. Tot timpul m-am gandit cum va fi apreciata munca noastra. Si a fost o bucurie enorma faptul ca Liviu Ciulei a primit premiul de regie.

Ati simtit apasarea regimului comunist, atunci, cu ocazia acelei plecari, ati simtit ca sunteti "insotiti"?

Sigur ca da, am simtit-o inca din tara, am simtit-o si acolo... Dar acolo totul era diferit, totul era cu 100 de ani inaintea noastra, libertatea, atmosfera... Eram intr-o imensa gaura neagra. Intrebarea pe care mi-o puneam eu atunci era cand vom escalada groapa ca sa iesim la lumina...

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe