Social 1 August 2007 23:42
Istoricul Neagu Djuvara ne-a trecut printr-un un dus rece in aceasta vara: nu sintem chiar asa de daco-romani, dind dovezi la lume ca-n aste miini mai curge un singe de cuman. Cartea a devenit best-seller.

Sa-i cautam, asadar, pe cumani. Un bun cautator de cumani isi va incepe cercetarile de-a lungul Milcovului, stiindu-se ca pe aici pe undeva a existat episcopia catolica Milcovensis, a cumanilor - si alt indiciu nu mai are. Nimeni nu poate pune degetul pe harta si sa spuna ca in acel loc a fost cu certitudine episcopia sau ca o asezare anume e construita pe o vatra cumana. „Parca a venit un val si i-a luat, nu a ramas nimic in urma acestor cumani“, spune istoricul si teologul Valentin Musca, din Odobesti-Vrancea.

Vasile Coman sapa de-o viata in dealurile din Virtescoiu alaturi de arheologi: el, dupa lut, oamenii de stiinta, dupa „comani“

De sus, de pe buza unui deal, el arata cu mina peste un cartier al Odobestiului, cartierul Supusi, unde, crede el, e posibil sa fi fost episcopia. S-au gasit acolo ruinele unor ziduri. Si daca n-a fost acolo, poate a fost la un kilometru mai incolo, peste Milcov, in Virtescoiu. In comuna Virtescoiu, in locul numit Beciu, arheologii au scos la lumina sulite, virfuri de sageti, vase de ceramica, oseminte. Au fost datate ca fiind din secolele IX-XIII, deci, e clar, sint cumane, spune Musca, fiindca toata lumea e de acord ca, in acea perioada, pe aceste locuri traiau cumani. Tinutul, de pe la Olt si pina la Milcov si inca mai sus, era numit Cumania. In afara de Valentin Musca, nici un istoric din provincia europeana Vrancea, parte din Cumania veche, nu accepta ideea ca vrincenii au singe cuman. Ci ei de la Rim se trag. Chiar daca tinutul nu a fost colonizat de romani.

Istoricii numesc lutaria cea mare din Virtescoiu „cariera de argila Beciu“ - Virtescoiu suna destabilizator intr-un text stiintific. „Beciu i se spune pentru ca dealul ista e plin de tunele, de beciuri care nimeni nu stie unde duce si cit is de mari“, spune mos Vasile Coman. Mos Vasile cara prin satele din jur, cu caruta, lut de Virtescoiu, nisipos si galben ca aurul. Tot sapind el de dimineata si pina seara, nu trece zi sa nu dea de cioburi de oale si ulcele. „De cind eram eu mic tot vin aici savanti si sapa sa gaseasca comani“, povesteste carutasul. „Da' si eu sint Coman si toate satele de pe aici sint pline de Coman si de Comanescu, ca aici au fost comani, asta mi-a spus mie un profesor, Croitoru, de la Iasi, care a sapat cind eram eu mic si dormea la noi in casa mare, era vara, eu ma tineam dupa el si imi povestea cum aici erau comani, care erau catolici, da' au trecut muntii si s-au mutat la unguri, ca i-au minat tatarii din urma.“

Mos Vasile Coman descarca prin satele din jur, o data cu lutul plin de cioburi, si traista cu povesti despre cumani, dar asta nu clinteste nicicum credinta localnicilor ca ei sint latini si punctum.

Arheologul Victor Bobi a sustinut un timp, in tinerete, teza ca in zona Odobestiului, de-o parte si de alta a Milcovului, au existat asezari cumane si ca tot pe aici va fi fost si disparuta episcopie catolica a cumanilor. Asta il facea sa treaca in ochii celorlalti istorici drept un ciudat si nici acum, cind nu-si mai sustine ideile cu atita tarie, nu prea il ia lumea in serios. Horia Dumitrescu, directorul Muzeului Judetean de Istorie din Focsani, chiar pufneste in ris numai cind aude numele lui Bobi.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.