Social1 August 200723:25

Lectura de un minut

La timpul marturisirii

In anul 1971, deci acum 36 de ani, un profesor roman, tanar universitar in varsta de nici 40 de ani, ajungea la Paris pentru a preda la Sorbona IV cursuri de limba si literatura romana. in rastimpul petrecut in capitala Frantei, confundata de atatia intelectuali, pe drept cuvant, cu centrul lumii culturale, lectorul roman va scrie un jurnal de o intensa libertate intelectuala, putin compatibila cu ceea ce incepea sa se intample in acel an, in iulie, in Romania: celebrele si trist amintitele "teze din iulie", ce aveau sa stranga surubul acestei libertati.

Cand, in anul 2006, la Editura Corint, in seria luxoasa a "Scriitorilor romani", reaparea Timpul trairii, timpul marturisirii, jurnal parizian, autorul, Eugen Simion, era acum la apogeul carierei sale, profesor, academician, fost presedinte al Academiei Romane, lider al unei fundatii culturale care a publicat nu putine volume cu operele complete ale unor autori de prim rang.

Intrebarea fireasca a cititorului, chiar a celui captivat de scriitura fina si disociativa a autorului, este cat se regaseste in profesorul de azi din personalitatea tanarului lector care sosea la Paris, la trei ani dupa bizarul mai 1968. in mod la fel de firesc, un observator care a urmarit activitatea foarte bogata a lui Eugen Simion in ultimele patru decenii va raspunde, daca va reusi sa fie obiectiv, ca scriitorul este acelasi. Ceea ce s-a schimbat este Parisul, mai mult decat el - Franta, mai mult decat el - lumea.

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.