Un interviu confesiune cu Dorel Visan este intotdeauna interesant de citit. De aceasta data, indragitul actor - care va aparea pe marile ecrane in filmul lui Radu Gabrea "Cocosul decapitat", a carui premiera a avut loc la TIFF-2007- povesteste cum si de ce a renuntat la rolul pe care regizorul Sergiu Nicolaescu i l-a propus in "Comisarul Moldovan se intoarce"

O alta noutate este ca impreuna cu alti colegi de breasla, Gheorghe Dinica, Maia Morgenstern, Oana Pellea, s-a inscris in Sindicatul American al Actorilor , investit si ca impresar. Aceasta inseamna ca exista perspectiva unor roluri in filme straine , dar acest organism nu se va implica in cinematografia noastra, pentru ca bugetele din Romania sunt mult prea modeste.

- Ce face in aceasta perioada Dorel Visan?

- Astept sa mai treaca impresiile de la Festivalul International de Film Transilvania, care a fost unul foarte reusit...

- Cum vi s-a parut filmul lui Cristi Mungiu �4 luni, 3 saptamani si 2 zile�, care a rulat numai la Cluj si Sibiu?

- E un film frumos, si m-am bucurat mult pentru Cristi, pentru ca eu am lucrat cu el (la "Occident" - n.r.) si sper sa mai colaboram si in continuare. Este un regizor si un om absolut deosebit. Am fost prezent in festival cu o coproductie pe care am facut-o cu Radu Gabrea, intitulata "Cocosul decapitat", care s-a bucurat de un foarte frumos succes.

- Proiecte?

- Sunt tot legate de cinema. Am avut un proiect cu domnul Sergiu Nicolaescu, dar din cauza unei clauze de contract am renuntat.

- E vorba despre productia "Comisarul Moldovan se intoarce", la care cineastul lucreaza in prezent. Ce presupunea clauza?

- Este o mica hotie pe care o face �MediaPro Pictures�, prin care se cesioneaza drepturile conexe ale actorilor in folosul lor, fara sa ne dea nicio compensare. Si nu am fost de acord cu acest lucru. De altfel, eu am mai renuntat la ei si altadata, si poate ar trebui cineva sa se sesizeze in aceasta privinta, fiind un lucru care nu se face nicaieri in lume. Adica sa-i oblige pe actori sa-si cesioneze drepturile conexe pe 50 de ani.

- Puteti explica mai bine aceasta stare de fapt?

- Daca lucrezi la un film sau la orice activitate artistica, ai un mic drept: de cate ori se difuzeaza sau se prezinta productia, iti cade si tie o mica scama de bani, care se aduna de-a lungul anilor. Si ii iau ei, spunand ca si asa nu sunt sume mari, si mai bine sa le dam lor...

- Cred ca nu se respecta Legea drepturilor de autor, in primul rand.

- Este o Lege juridica, dar si o lege morala in ultima instanta. Ei, si atunci au renuntat la mine si o sa ia un alt actor. Care, sunt convins, va veni cu o alta calitate a rolului, dar se pare ca nu mai are mare importanta calitatea, ci banii, acum, in cinematografia romaneasca. De altfel, si producatorii au fel de fel de smecherii in a pune actorii intr-o stare de umilinta in ce priveste platile. Ce sa zic? Este o amaraciune a mea, pe care mi-o pastrez, la fel ca si exercitiul demnitatii, la care nu vreau sa renunt, chiar daca pierd in continuare in treaba asta.

- As zice ca spiritul dvs. de ardelean se intrevede in orice imprejurare...

- Nu, nu are neaparat legatura cu spiritul de ardelean, ci cu cel al dreptatii. Daca ne laudam si strigam peste tot ca traim intr-o tara libera si dreapta, atunci trebuie sa facem si in practica lucrurile astea. Eu am mai avut probleme cu dansii si altadata, si poate c-am iesit din joc, dar nici ei n-au iesit mai bine... E vorba de o amaraciune care tine de mine, dar si de lipsa unei puteri sindicaliste a artistilor, care ar trebui sa se uneasca in aceste situatii. Chiar recent am intrat intr-un Sindicat American al Actorilor. Sa vedem cum va functiona si ce va fi.

- Cu ce se ocupa mai exact?

- Apara actorii si se ocupa si de colaborarile noastre. Avem un impresar si suntem mai multi actori implicati: Gheorghe Dinica, Oana Pellea, Maia Morgenstern, deci numai lume buna... Regretatul Adrian Pintea... Sindicatul ne asigura si roluri in filme straine, dar nu se amesteca in cinematografia romaneasca, pentru ca ei fixeaza niste sume, care in Romania nu se pot accepta.

- Sa facem o comparatie, pe zi de filmare, la noi si in SUA.

- In Romania, poate vreo 200 de euro, in timp ce in America un actor cu box-office incepe negocierile de la 5000 de dolari pe zi. Si ajunge la sume pe care noi nu le putem visa, dar actorii de mare anvergura, cum ar fi De Niro sau Al Pacino, chiar le incaseaza.

- Asadar, acest Sindicat va poate deschide un drum catre Hollywood.

- Ne deschide un drum spre lume. Sa vedem cat va fi de serioasa treaba. Cat de puternica va deveni.

- Trecand la alt registru, mai scrieti poezii?

- Nu, fiindca am cam spus ce aveam de spus in poezie. Dar am inceput sa scriu - si mi se pare o propunere extrem de incitanta - in �Flacara� lui Adrian Paunescu, la invitatia dansului. Acum o sa apara al treilea text, din ciclul care se numeste �Intrebari ce par a nu avea nicio legatura�. Scriu despre angoasele noastre, despre necazurile noastre, despre fericirile noastre... Despre om, in general. Lucru care nu prea se mai practica, pentru ca omul a devenit, asa... o unealta.

- Unde veti merge in vacanta?

- La mine la tara. La Marginesti, langa Cluj, unde am eu via si stupii. Merg sa lucrez. Probabil voi mai iesi pe ici-pe colo, in solitudinea mea. In singuratate, cum se zice. Imi incarc bateriile si cand ma iau cu diverse treburi. Numai in natura poti sa te refaci. Lumea asta imi da o stare dezolanta, pentru ca nu se mai indreapta. Suntem o lume creata gata stramba. Cum zicea un invatat indian: "Copilul, ca si copacul, daca de mic e stramb, anevoie se mai indreapta". Se pare ca noi am facut lumea asta stramba, si anevoie o mai indreptam...


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.