Vina apartine managerilor de fabrici care, scotand 'pe tusa' artistii si designerii in favoarea productiei utilitare, au provocat scaderea cotei de piata

Clasica formula 'cele 7 arte' a devenit de mult o sintagma de muzeu. In primul rand, pentru ca a fost de la bun inceput restrictiva (a omis, de pilda, fotografia sau vitraliile) si, in al doilea rand, pentru ca au aparut arte noi, generate de cele existente. Exista astfel, printre acestea, asa-numitele 'arte ale focului', denumire ce inglobeaza artele plastice care-si pot realiza produsele artistice numai cu ajutorul focului: ceramica de arta, sticlaria de arta si metalistica.

Prelucrarea sticlei este, dupa toate indiciile, cea mai veche dintre cele trei categorii amintite, atat ca mestesug, cat si ca arta. Cel mai vechi obiect din sticla propriu-zisa se considera o amuleta albastra descoperita in Egipt, datand din anul 7000 i.H. In privinta ceramicii, cele mai vechi vestigii par sa fie cele descoperite in 1953, la Hamangia, judetul Constanta, care dateaza de aproape 8.000 de ani. Cam din aceeasi perioada cu cele apartinand culturii mesopotamiene (6.300-6.000 i.H.). Prelucrarea metalelor coincide cu epoca bronzului, primele dovezi provenind de pe la jumatatea mileniului al IV-lea i.H.

Creatie live

Denumirea 'artele focului' este frumoasa si comerciala in acelasi timp, atat prin produsele finale, cat si prin spectacolul realizarii. In pe-rioada 15-21.07.2007, va avea loc o manifestare intitulata Artele Focului, organizata de Uniunea Artistilor Plastici din Romania, filiala Sibiu. Evenimentul va cuprinde, pe langa expunerea a numeroase lucrari de ceramica, sticla si metal, si crearea 'live'a unor obiecte de arta din sticla. Momentul creatiei face parte dintr-un spectacol care imbina elementele multimedia (film, foto, video-proiectie) si cuvantul. Obiectele de sticla, filmul si fotografiile vor face obiectul unei expozitii finale.

Ca sa intelegem mai mult despre aceste arte (asemanari, diferente si interferente), am stat de vorba cu cativa profesori de la catedra de Ceramica-Sticla-Metal din cadrul Facultatii de Arta Decorativa si Design a Universitatii Nationale de Arte Bucuresti: Silviu Dancea (seful catedrei de CSM), Ionel Cojocariu (ceramist), Dan Popovici (�sticlar�), Lucian Buducariu (�sticlar�), Bogdan Hojbota (metalist). Am aflat astfel ca avem, in Bucuresti, una dintre cele mai redutabile scoli de ceramica-sticla-metal, dar ca artele cu pricina se afla intr-o situatie jalnica.

Tehnologia actului artistic

In mod normal, producerea obiectului artistic in sine este legata (nu doar in Romania, ci peste tot in lume) de tehnologia industriala a ceramicii si sticlei, in speta a cuptoa-relor. Oricat de geniala ar fi o idee plastica, ea nu se poate materializa decat prin intermediul cuptoarelor. La metale, de asemenea, mai ales la lucrarile de mari dimensiuni (statuile in bronz sau in derivate ale cuprului). Exista si posibilitatea achizitionarii cuptoarelor artizanale, de mici dimensiuni, dar numai pentru lucrari, de asemenea. O alta problema este cea a costurilor carburantilor (in cazul incalzirii cu gaz) sau a curentului (la cuptoarele electrice). Solutia cea mai ieftina ar fi cuptoarele cu foc continuu, dar, fiindca nu exista comenzi care sa justifice achizitionarea lor, se recurge tot la cele industriale. Iar aici lucrurile se poticnesc - acestea au ajuns 'pe butuci'. Vina nu apartine artistilor, ci managerilor din fabricile de profil care, considerand mult mai utila sticlaria sau ceramica strict utilitara, si-au subminat propria productie, prin scaderea galopanta a cotei de piata. 'Un director de fabrica, daca are cap patrat - spune Silviu Dancea -, nu intelege utilitatea unui artist, a unui designer in acea fabrica. Inainte, se faceau tot felul de simpozioane cu lucrari ale artistilor plastici, si asta crestea cota si prestigiul fabricilor. Deci implicit productia. In strainatate producatorii de sticla si ceramica industriala nu stiu cum sa si-i apropie cat mai mult pe artisti, caci acolo se lucreaza cu strategii pe termen lung. Nu ca la noi, de pe o zi pe alta'. Dintre vechile fabrici de ceramica industriala, au supravietuit democratiei cele de la Bucuresti (Cesarom), Timisoara, Cluj, Curtea de Arges, Alba Iulia si Ploiesti. Iar dintre fabricile de sticla au mai ramas 'in viata' doar cele de la Medias, Avrig, Targu Jiu, Berca (Buzau), Poiana Codrului (judetul Satu Mare), Gherla, Turda, Bistrita si Bucuresti.


Despre autor:

Saptamana Finaciara

Sursa: Saptamana Finaciara


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.