Doamna Ileana Stana Ionescu, unde va putem vedea in aceasta perioada?

M-ati nimerit intr-un moment al existentei mele profesionale, pot sa spun, extrem de generos. Recent, acum doua zile, am avut avanpremiera cu o piesa a lui Eduardo De Fillipo, care se numeste �Sambata, duminica, luni�, in regia domnului Dinu Cernescu. E vorba despre un spectacol la care am lucrat cu foarte mare placere de la inceput pana la sfarsit, si fata de care am faicut un pariu cu mine insami: ca va avea un impact la public, deosebit. Ceea ce s-a si dovedit la primul spectacol, si inseamna ca am castigat pariul si ca sunt foarte multumita de ceea ce s-a intamplat. De asemenea, mi-a placut faptul ca suntem o colectivitate destul de marisoara in aceasta montare, sunt oameni de toate varstele si a fost o atmosfesra realmente incantatoare. Spectacolul se joaca la Teatrul National, Sala Amfiteatru, astazi este programata o noua reprezentatie, si mi-ar placea sa cred ca voi mai avea ocazia sa ma intalnesc cu astfel de experiente cat o sa mai vietuiesc in teatru. Eu va marturisesc ca toata tineretea mea profesionala a fost foarte bogata, foarte frumoasa, si, cum sa spun?, plina mai ales de surprize placute. In anii din urma au fost cateva pauze in aceasta viata armonioasa, iar aceasta experienta despre care v-am vorbit a insemnat pentru mine o revenire la tineretea exuberanta, la increderea pe care o aveam in teatru si la toate idealurile pe care mi le-am propus si, din fericire, le-am atins.

Stiti numarul rolurilor pe care le-ati jucat in teatru si film?

Au fost sute! Nu pot sa va spun cu precizie, am lucrat foarte mult. Eumi-am inceput cariera in teatru foarte devreme, la 19 ani, si activitatea mea a fost neintrerupta. Am facut, este adevarat, mai putin film, cred ca intamplarea a avut un rol important in aceasta privinta, dar nu spre marele meu regret, pentru ca iubesc, mai mult si mai mult decat orice, teatrul. Rolurile cred ca sunt de nivelul sutelor, fiindca am lucrat foarte mult si in televiziune, pe vremea cand se mai facea teatru tv. Acum nu stiu ce se intampla, fiindca vad ca este o pauza din acest punct de vedere, si e intristator, fiindca publicul aprecia foarte mult acest gen, iar tinerii sunt si ei valorosi si ar putea sa dea viata unor spectacole remarcabile.

Regizorii nostri de teatru si film, fie ei din vechea garda sau din generatia tanara, uita, unii dintre ei, actorii generatiei de aur. Ce parere aveti?

Aveti dreptate. Si eu socotesc ca remarcabilele figuri ale teatrului romanesc, care mai sunt inca pe aceasta lume, ar trebui folosite, fiindca viata trece nespus de repede, si de ce sa regretam, cand putem sa ne bucuram de prezenta lor, si pe ecrane, si pe scenele teatrelor...

Credeti ca este real conflictul dintre generatii in lumea artistica (regizorala, actoriceasca etc.)?

Sincera sa fiu, pe pielea mea nu, pentru ca n-am avut ocazia sa lucrez decat cu doi regizori din noul val, este vorba de Felix Alexa si Alice Barb, cu care m-am inteles perfect. N-am lucrat cu Radu Afrim, sa zicem, care a fost recent premiat de UNITER, dar se pare, din ceea ce se discuta, ca sunt conceptii usor diferite. Sunt diferente si de educatie, si profesionale, si comportamentale intre generatii, sunt alte optici asupra lumii si vietii, ceea ce este, de asemenea, inconfortabil, acest lucru nefiind ideal pentru crearea unui spectacol. Pentru ca, in afara dragostei care trebuie sa fie in fiecare dintre noi in scopul nasterii acestui copil care este spectacolul, trebuie sa fie si o armonie de gandire sau simtire, nu numai dragoste...

Ati, fost, la un moment dat, om politic, deputat din partea Comunitatii Italiene din Romania. Va mai tenteaza politica?

Eu nu am facut politica in adevaratul sens. Am intrat cu totul si cu totul intamplator in Parlament, iar legislatura in care am fost era cu totul si cu totul diferita fata de ceea ce se intampla azi. Eu n-am trait nebuniile de care se vorbeste acum. Am fost reprezentanta Comunitatii Italeiene,n-am facut parte din niciun partid, mi-a placut sa aparam interesele acestor oameni, si cam atat. Nu sunt pasionata de politica, ba din contra, nu este un segment al vietii care nu ma intereseaza foarte tare. Numai ca ma deranjeaza foarte mult faptul ca in detrimentul reputatiei poporului roman se fac o gramada de lucruri neconvenabile. Asa ca nu tanjesc sa mai fac parte din niciun fel de astfel de combinatie, insa au fost, fara indoiala, 4 ani din care am avut multe de invatat. Si vreau sa va fac o marturisire: am avut marea sansa sa vizitez China, tara care m-a fascinat si despre care am niste impresii colosale, si sunt convinsa ca in urmatorii ani va fi in varful piramidei, una din marile puteri ale lumii. Am cunoscut, apoi, oameni foarte specali si de foarte buna calitate... Dar am suferit, pentru cam-am indepartat de teatru, mi-am exercitat profesia mult mai lent decat o fac de obicei, fiind incomodata, fireste, de programul Parlamentului - eu sunt un om extrem de riguros si disciplinat si nu-mi permiteam sa lipsesc - asa ca am fost un pic frustrata in acea perioada. Iar acum am revenit la �vatra� si sunt fericita ca am jucat in acest spectacol, si sper sa mai am astfel de ocazii si in stagiunea viitoare.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.